Ministrul, trenul şi prăpastia

Decizia intempestivă a unui călător furios, întâmplător ajuns ministru al Transportului, de a-l destitui pe Marius Chiper, directorul societăţii CFR – Călători, pare un act salutar de autoritate administrativă. Proaspătul ministru a aflat cu supărare pe pielea lui, mai precis pe timpul lui, stând în tren 55 de minute în plus, că trenurile întârzie! Dacă nu ştia, este un bun început faptul că a aflat! O fi fost, şi aşa, destul de nervos că are sarcină să vină la Deva, „câine surd la vânătoare”.
După cinci ani în care „am dormit” aproape în fiecare săptămână, două nopţi, în acelaşi tren care l-a înfuriat pe ministru, pe exact acelaşi traseu, respectiv Bucureşti-Hunedoara şi retur, cred că sunt îndreptăţită să am o opinie despre ce se întâmplă în România feroviară, mai ales cu trenul Interregio 1881, Constanţa-Arad. Am ales să călătoresc cu trenul, singurul mijloc de deplasare care mi-a permis să suprapun două activităţi: să călătoresc şi să dorm, în acelaşi timp, noaptea, fără a consuma timpul preţios de peste zi. În plus, am fost convinsă în primii ani, că trenul este, totuşi, un mijloc de circulaţie mai sigur. Aşadar, mi-am asumat cam fără entuziasm, mulţimea de inconveniente, mai ales în ceea ce priveşte curăţenia şi starea ponosită a vagoanelor.
Începând cu anul 2015, am fost obligată să mă gândesc, din ce în ce mai des, dacă nu cumva este cazul să găsesc altă soluţie pentru naveta la Bucureşti. „Glasul roţilor de tren” a devenit tot mai scrâşnit, mai zgomotos şi mai alarmant. Senzaţia pe care o ai în nopţile din tren este aceea că te deplasezi într-o barcă, în condiţii de furtună, sau într-un camion pe drum de ţară, nu pe nişte fire de şină metalică. De unde „hârtoapele” care-ţi scutură şi sufletul din tine? Prima mea modificare de comportament a fost aceea de a refuza biletul de călătorie în patul suprapus. Nu mă mai simt în siguranţă!
Pe de altă parte, ora la care ar trebui să ajung acasă, la Hunedoara, după grafic, este 7.00 dimineaţa. O oră potrivită pentru a putea să începi programul, dimineaţa devreme. Însă nu şi dacă trenul întârzie! Cele 55 de minute întârziere cred că ar fi fost cel puţin 80, dacă nu era ministrul în tren. Circa 80 de minute este întârzierea „standard” a trenului, de la Bucureşti la Deva, începând cu luna martie a anului acestuia. Cât despre ora de sosire la Bucureşti, conform graficului, ora 6.00 a.m., nici poveste să fie respectată! Cine are legătură de călătorie, în continuare, cu trenul, mai are o şansă să nu fie obligat să-şi reprogrameze călătoria, căci pentru a diminua revolta călătorilor, trenurile se mai aşteaptă unul pe celălalt. Dar cine trebuie să urce la oră fixă în avion şi depinde de CFR, trebuie să ştie că-şi asumă riscul să piardă avionul.
Un tren marfar s-a prăbuşit în prăpastie la Băniţa, acum câteva luni, pe linia de cale ferată pe care circulă Interregio 1881, Constanţa-Arad. O tragedie în care au murit doi oameni, mecanicii de locomotivă. S-a constatat că morţii au fost vinovaţi. Soluţia a fost convenabilă pentru minister, ca şi pentru transportator, iar eu nu am temei să o contest. Dar dacă n-a fost aşa?!
Căci nu pot să uit sentimentul de nesiguranţă pe care îl simt, când sunt în tren, scuzele pe care le tot prezintă însoţitorii de tren, motivând viteza de melc pe care trenul o are pe diverse porţiuni din această rută. Ei spun sistematic: „Se circulă cu restricţie de viteză… Mai bine aşa, decât să se întâmple vreo nenorocire, Doamne-fereşte, căci la linii nu s-a mai lucrat de mai bine de 50 de ani!”
Aşadar, ministrul cel nou va trebui „să lucreze la linii”, să repare infrastructura feroviară. Cu ce bani? Căci investiţiile guvernamentale sunt ca şi inexistente, iar profitul companiilor de stat este confiscat de către guvern, sub formă de dividende, şi orientat spre consum! Infrastructura feroviară şi rutieră sunt adevăratele provocări la Transport! Doar realizările concrete merită respect, nu actul teatral de a destitui directori de companie, pe peronul gării!
Fără să am vreo simpatie pentru Marius Chiper, directorul destituit, instalat în fruntea SC CFR -Călători SA, în plină epocă „ Ponta”, atrag atenţia că soluţiile pentru îmbunătăţirea managementului public nu se reduc la schimbarea pesediştilor lui Ponta cu pesediştii lui Dragnea! Şi să sperăm că, în locul lui Chiper, nu va ajunge director al companiei un „specialist” care, pentru a-i face pe plac ministrului, va înlătura restricţiile de viteză de pe linia de cale ferată şubredă şi va arunca un tren de călători într-o prăpastie din Defileul Jiului, caz în care ne vom confrunta cu un adevărat carnagiu. „Doamne, fereşte!” – vorba însoţitorilor de tren.
Oricum, între două rele, alegi să călătoreşti cu viteza melcului, decât să ajungi pe fundul prăpastiei de la Băniţa!

Eleonora-Carmen Hărău, senator PNL de Hunedoara