BÂRFE, ZVONURI, ADEVĂRURI

Gurile rele din târg șușo­tesc intens pe la colțuri des­pre un funcționar care a ui­tat complet de unde a plecat imediat ce s-a văzut cu sacii în căruță. Propulsat la cârma unei instituții exclusiv pe baza carnetului de partid și având zero competențe în CV, individul a reușit perfor­manța rară de a-și atrage anti­patia absolută a tuturor colegilor. Zvonarii noștri spun că proaspătul șef s-a transformat peste noapte într-un mic dictator. Orbit de putere, acesta a trimis o avalanșă de controale pe capul șefei unui serviciu local din regiunea cu lăm­pașe, cu un singur scop: să o înfunde cu orice preț. Cul­mea este că, până mai ieri, când era doar un simplu muritor, indi­vidul plângea pe umerii cole­gilor, își împăr­tă­șea nemul­țumirile la o cafea și le cerșea cu disperare aju­torul ca să-și salveze com­bi­nat-urile și firmele intrate în faliment. Dar roata se în­toar­ce mai repede decât crede el! Surse bine informate din interiorul partidului ne-au șoptit că zilele îi sunt nu­mă­rate. Mai are drept de sem­nătură și ștampilă maximum o săptă­mână. Deși „șeful suprem” i-a pus în vedere să-și dea demisia de onoare pentru a evita un scandal public, or­goliosul a anunțat deja, cu pieptul înainte, că nu va pleca de bunăvoie.

Gurile rele din târg vor­besc despre o minune cum nu s-a mai văzut prin zona noastră. Se aude că un dita­mai dosarul penal, care viza învârtelile financiare ale unei administrații, a fost lăsat com­­plet „în pielea goală”. Toa­te documentele conta­bile s-au evaporat ca prin farmec, lăsând în urmă doar coperțile și un mare semn de întrebare. Zvonarii de ser­viciu susțin că în prim-plan se află un contract cu de­di­care, încheiat cu o asociație pa­ravan, chipurile „fără pro­fit”. Misiunea lor? Să umple ora­șul de panseluțe și ver­dea­ță. În realitate însă, se pare că singurul lucru care a înflorit cu adevărat a fost contul asociației, unde banii publici intrau la greu, deși pe teren nu s-a plantat mai ni­mic. La ce sume uriașe se zvo­nește că s-au decontat, bă­ieții de la colțul străzii spun că toată valea trebuia să arate acum ca o grădină bo­ta­nică! Cum nici o minune nu ține o veșnicie, într-o bu­nă zi, cineva a aplicat pro­ce­dura și a ridicat toate actele con­ta­bile pentru verificări la sânge. Dar, surpriză de pro­por­ții! Când organul de an­che­tă a deschis dosarul să purceadă la studierea pro­be­lor, a cons­tatat că… bate vântul. Nici o filă, nici o fac­tură, nici măcar o chitanță! Să fie o intoxicare menită să arunce fum în ochii curio­și­lor sau chiar s-au ars probele de frică? Un lucru e cert: dacă hârtiile au dis­părut „ca prin minune” chiar din curtea celor care tre­buiau să le păzească, ci­ne­va a dat dovadă de multă magie… sau de multă complicitate!