MERITOCRAȚIE POLITICĂ POSTDECEMBRISTĂ. STUDIU DE CAZ

Anul 1989 a determinat schimbări majore în geopolitica europenă prin re­nunțarea la regimurile comuniste, prin renunțarea la economia planificată, prin adoptarea pluralismului partidelor și trecerea la alegeri libere, prin afir­marea unui spirit cultural nedogmatic.
Poporul român, datorită eroismului său, a determinării manifestate, a pornit pe același drum cu Europa Central Răsăriteană. În contextul marilor trans­formări se înscrie și afirmarea identității minorităților etnice printre care se înscriu și rutenii. Considerăm că țara noas­tră este un exemplu în acest sens, prin atenția acordată fiecărei minorități în parte.
Transformările de ansamblu ale societății au depășit, din nefericire, men­talul colectiv, care, pe un segment destul de mare deplânge căderea regimului trecut, acuzând Revoluția din anul 1989 de o degradare a țării noastre. Este ade­vărat, nu toate schimbările visate de români s-au împlinit. Fostul aparat de stat și de partid al Vechiului Regim s-a reorganizat și a participat la jefuirea avu­ției naționale prin privatizare. Ne referim acum la diversele spații administrative și comerciale preluate de noile firme pe care și le-au creat foștii nomenclaturiști, racolând și câțiva angajați ai fostelor întreprinderi.
Printre profitori este Pavel Măgurean, inginer, fără nici o realizare profesională. După căderea comunismului în țara noastră, cu mai mulți asociați, a preluat, fără nici o plată, pe o firmă, spații de la o semnificativă instituție a epocii comu­niste. După câțiva ani respectivele spații au fost cumpărate de instituții ale sta­tului cu miliarde de lei. Pavel Măgurean, după „împărțeală” s-a orientat spre viața politică. A devenit liderul unui partid politic la nivel județean. Dar această for­mațiune, când a participat la alegeri, singur pe liste, nu a fost niciodată vali­dată de votul electoratului. Atunci, a recurs la alianțe. Pe baza lor, Pavel Măgurean a profitat și a fost numit în diverse funcții, pe perioada a două mandate, în administrația locală. A de­venit promotor al unor firme de media care reprezentau moneda lui de schimb pentru prezența în prim-planul vieții politice din județul nostru.
A atins culmea penibilului la alegeri par­lamentare. S-a introdus sistemul pe colegii. A reușit să fie primul acolo unde a candidat. Condiția era necesară dar nu suficientă. Nici personajul la care ne referim, nici echipa lui nu au studiat cu atenție Legea Electorală. Aceasta făcea referire la un coeficient de circum­scrip­ție al fiecărui partid care propunea candidați. Deci, nu era suficient să fii pri­mul în colegiul unde candidai. În cir­cumscripție candidatul era în competiție cu ceilalți candidați ai partidului care l-a propus pentru a fi în grila acelui coficient. Numărul total al voturilor valabil ex­primate în circumscripție se împărțea la numărul de locuri din legislativ (separat pentru Senat și Camera Deputaților) arondate circumscripției. Câtul obținut reprezenta numărul de voturi necesar pentru un candidat ca să devină parla­mentar. Apoi, voturile obținute de un partid în circumscripție se împărțeau la acea cifră care reprezenta numărul de voturi necesar pentru a deveni un candidat parlamentar. În felul acesta, câtul obținut arăta câte locuri de parla­mentar a obținut un partid. Dacă nu se completau locurile prin algoritmul des­cris se trecea la redistribuire dar, într-un colegiu, nu puteau, inițial, doi candidați să devină parlamentari. În felul acesta, în funcție de numărul voturilor rămase, era desemnat parlamentar un candidat de pe locul doi sau trei dacă cel de pe locul întâi nu se încadra în coficientul de cir­cumscripție al partidului sau al alianței care l-a propus. Așa s-a întâmplat cu Pavel Măgurean. În seara datei ale­ge­rilor, câștigând locul I în colegiu a oferit echipei sale și simpatizanților un ban­chet. Surpriză, dimineața următoare BEC a comunicat lista celor deveniți parlamentari iar Pavel Măgurean a aflat de eșecul său. Imediat a ieșit în media, tunând și fulgerând, împotriva tuturor, clamând nedreptatea care i s-a făcut plus defectele legii.
Și-a revenit repede, întorcându-se la o firmă, înființată cu câțiva ani înainte, care concura instituții ale statului și, mai mult, era finanțată contractual tot de instituții ale statului. În presa hunedoreană au apărut multe semnale privind această tevatură. „Degeaba”, vorba lui Tudor Gheorghe. Pentru asta era nevoie să se prăbușească regimul comunist? Ca să vină astfel de specimene să căpușeze economia țării, să încalce toate normele moralei creștine?
Odiseea continuă. La un moment dat, Pavel Măgurean câștigă alegeri locale. A părăsit partidul inițial fiind desemnat candidat de alianța celor mai puternice, la acel moment, partide din țara noastră. Mai mult, efectiv nu a avut contra­can­di­dati care să conteze. Mandatul său a fost unul lipsit de realizări. Abstractizând, a fost incolor, inodor și insipid. La urmă­toarele alegeri a fost învins de cel care i-a fost predecesor. Pavel Măgurean a can­didat tot de la un partid major dar contracandidatul său a fost propus de un partid cvasiinexistent. Totuși Pavel Măgurean a pierdut lamentabil. Dar, lovitură de teatru. Succesorul lui a fost nevoit, din motive legislative, să renunțe la mandat. Au loc alegeri înainte de termen. Ce să vezi? Pavel Măgurean can­didează din partea unui alt partid, cel mai mare din România. Culmea ironiei. Can­didatul partidului care îl desemnase la alegerile locale anterioare pe Măgurean îl învinge pe acesta fără drept de apel. Desigur, părăsește și acest partid iar la noile alegeri la termen a candidat din partea unui nou partid, tot obscur, fiind învins chiar rușinos, de această dată al patrulea, conform rezul­ta­telor. În opinia noastră toate „reali­zările” sale sunt demne de Cartea Recordurilor. În România, niciodată ni­meni, dacă a candidat a doua oară la un astfel de nivel, nu a pierdut fotoliul de edil, după primul mandat cu excepția lui Pavel Măgurean. Nici un candidat nu a fost desemnat pentru o astfel de demnitate, succesiv, de cele mai mari două partide românești, devenind pier­ză­tor pentru fiecare dintre ele, cu ex­cepția lui Pavel Măgurean.
Acum, acesta dorește cu orice preț să revină în prim-planul politicii, nu con­tează cum: în legislativ, în administrația locală. Pavel Măgurean este asemenea cu atletul lăudăros din fabula lui Esop, care mereu afirma ce mult a sărit el în Rhodos, cea mai mare și cea mai estică insulă din Dodecanez. Totul până când cineva i-a spus: „Hic Rhodos, hic salta!”/ Aici e Rhodos, sari aici! Va putea con­firma oare Pavel Măgurean saltul?

Dr. Gheorghe Firczak