Educatie si cultura

ÎNTRE CER ŞI PĂMÂNT. România vs. Lăcomia & Prostia

Valentina Mureşan

România… Ţara care zace, suspină şi moare sub noi! Haideţi să ne întoarcem la cea de-a şasea poruncă a Lui Dumnezeu: „SĂ NU UCIZI!“ Nu precizează ce: oameni, animale, furnci, sau chiar o ţară. Zice scurt şi concis: „Să nu ucizi!“ şi tot în Biblie mai stă scrisă a opta poruncă: „SĂ NU FURI!“ ca, pe lângă toate acestea, să vină explicarea păcatului de neiertat, cel împotriva Duhului Sfânt: „Matei 12:31 – De aceea vă spun: Orice păcat şi orice hulă vor fi iertate oamenilor dar hula împotriva Duhului Sfânt nu le va fi iertată.“ Oare n-ar fi mai frumoasă lumea asta, dacă am fi în stare să respectăm măcar cele 10 Porunci? De ce ne este atât de greu? Sunt doar 10…
Sunt ferm convinsă că nouă persoane din 10 vor spune că ele nu au păcate şi că oricum, nu încalcă decât pe alocuri poruncile din Biblie, poate pe a şaptea. Extrem de fals şi de greşit! Credeţi-mă că le încălcaţi pe aproape toate, în fiecare zi! Doar că vă ascundeţi sub falsa impresie că Dumnezeu nu se referă la ceea ce faceţi voi greşit, ci strict la conotaţia cuvintelor Sale. Astăzi am să mă refer doar la cea de-a şasea poruncă, cea pe care 99,99 la sută spuneţi că nu o încălcaţi. În realitate ucideţi spiritul viu al celor de lângă voi şi mai grav, chiar pe al vostru, ucideţi naivitatea din voi şi din ceilalţi, vă pervertiţi la tot felul de tertipuri sociale şi ucideţi copilul frumos din voi înşivă şi din cei de lângă voi, înşelaţi aşteptări, promiteţi fără a vă respecta promisiunile, creaţi iluzii pe care nici nu aveţi de gând să le împliniţi, minţiţi ca să scăpaţi din anumite situaţii, vă turnaţi colegii de muncă spre folosul propriu şi toate acestea ucid speranţa, ucid încrederea, ucid dreptatea, ucid sufletul vorstu şi al celorlalţi… deci ucid apanaje ale Duhului Sfânt! Şi atunci, întrebarea e simplă: încălcaţi, sau nu, porunca a şasea? Rămâne doar ca fiecare să fie sincer cu el însuşi! Eu vă pun doar să vă priviţi în suflet, nu am dreptul să judec pe nimeni, vă pot înduma, dacă aveţi dorinţa să vă lepădaţi de vechiul-voi, altă putere nu am… Şi iată cum ajungem la ţara noastră. Vă mai amintiţi de România? Ţara aceea frumoasă, bogată, mândră-n toate cele, ţara noastră! Îţi aminteşti de ea, cititorule? Ei bine, România ta zace ucisă de noi toţi de-o dată! Nu de un guvern sau altul, nu de socialişti sau liberali, nu de preşedinţi, ci de fiecare dintre noi! I-am înfipt cuţitele cu venin, direct în inima ei desăvârşită! O furăm de două mii de ani, o trădăm, o jefuim ca pe o comoară a nimănui din care ne-am înfruptat cu toţii (unii mai mult, alţii mai puţin), o amanetăm la bucată, am vândut-o ca nişte Iude, i-am tăiat braţele care îi munceau pământurile, i-am umplut ogoarele de iarbă rea, i-am batjocorit aurul şi alte bogăţii pe care le ţinea ascunse sub platoşa inimii sale… Lăcomia şi prostia!… au făcut să-i distrugem fabricile, uzinele, meşteşugurile, tradiţiile strămoşeşti, oamenii de valoare, cercetarea ştiinţifică… TOT! Am spurcat până şi învăţământul nostru spectaculos şi ne-am înfipt colţii până şi-n biserică. Veţi spune că exagerez, că nu am făcut noi toate acestea, dar vă spun sigur că vă înşelaţi. Noi suntem autorii morali ai acestei crime odioase, care ne va costa scump, atât pe noi, cât şi pe urmaşii noştri. Îi vom privi neputincioşi, din cer, cum i-am transformat în sclavi, în obiecte de uz extern. Da! Deştepţii lumii se vor şterge la fund cu nepoţii noştri! Acesta este preţul real al nepăsării noastre, al lăcomiei şi al prostiei. Nu am puteri supraomeneşti, să mă pun în faţa dezastrelor, dar noi toţi putem opri orice dezastru, dacă îi înţelegem gravitatea pe termen lung. M-aş pune în faţa oricărei maşini care transportă pădurile ţării mele. Dar va trece peste mine fără nici un suspin al autorităţilor. Însă sute, mii de oameni înlănţuiţi, determinaţi, pot opri orice. Milioane de români conştienţi pot schimba totul!
La Liturghie îi aud pe preoţi, cum se roagă pentru ţară, pentru ostaşi şi conducători drepţi, dar pare aşa, o poezie, timp în care nimeni nu rosteşte după ei. Trecem repede peste acest moment. Ar fi spectaculos, ar fi colosal, dacă ar îngenunchea toată biserica şi ar rosti rar şi apăsat după preot: „Pentru sfânt locaşul acesta, ţara noastră ROMÂNIA şi pentru toate oraşele şi satele şi pentru cei ce cu credinţă locuiesc într-însele, Domnului să ne rugăm.“ Sau măcar aşa, din când în când să îngenunchem spre Dumnezeu şi să-L rugăm să ne salveze ţara…
Ne-a învăţat Ceauşescu să rămânem fideli partidului şi ne-am obişnuit să nu ne punem întrebări, să nu cercetăm, să nu privm în viitor, pe principiul: dormi Gigele, dormi în pace, ţara inginer te face! Ne-am obişnuit să nu citim ultima pagină pe buletinul de vot, ci să trimitem la cârma ţării toţi jmenarii, toţi parveniţii, toate lichelele şi asta pentru că, dacă vin la putere lichelele noastre, poate muşcăm şi noi o bucăţică de ciolan. Da! Am ucis România şi eu, şi voi. Toţi de-o dată! Nu ştiu dacă ne va ierta Dumnezeu, dar ştiu sigur că urmaşii noştri n-o vor face!

Până săptămâna viitoare… ALEGEŢI SĂ TRĂIŢI CU DETAŞARE, BUCURÂNDU-VĂ DE VIAŢĂ!

Comenteaza

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Descoperă mai multe la Stiri si informatii din judetul Hunedoara. Mesagerul Hunedorean

Abonează-te acum ca să citești în continuare și să ai acces la întreaga arhivă.

Continuă lectura