ÎNTRE CER ȘI PĂMÂNT. Drepturile divine

Valentina Mureșan

Avem mare nevoie să știm cine suntem cu adevărat, de ce am venit pe pământ și de ce tocmai acum, ce avem de făcut în această viață, care este rolul nostru în familiile din care provenim. Avem nevoie să știm ce fel de spirit suntem, cine ne sunt ghizii spirituali, dacă venim din ceruri superioare sau, poate, din anticeruri, avem nevoie să știm extrem de multe multe lucruri despre noi, însă exact acest subiect care ar trebui să ne mistuie mintea cel mai des, n-are, totuși, nici o întâietate în gândurile noastre.

Și totuși… când cineva se uită în buletin și descoperă că i-a trecut vremea măritișului/însurătorii de mult și n-a apărut nimeni dispus la căsătorie, încep și pelerinajele la popi, babe, descântătoare sau dezlegătoare. Când alcineva trece și de a doua tinerețe și descoperă că n-are un acoperiș deasupra capului, n-a agonisit nimic și face de-o viață naveta cu maxi-taxi, se trezește brusc și își plânge de milă arătând cu degetul spre societatea care nu i-a oferit nimic. Altcineva stă 20, 30 de ani într-o căsnicie nefericită, făcând compromisuri, apoi se îmbolnăvește brusc și îi bate obrazul Lui Dumnezeu, pentru viața de doi lei pe care a trăit-o. Sunt sute de exemple pe care le pot da, chiar și de căsnicii relativ perfecte, unde unul din parteneri a ”jucat” toată viața la dublu, sau soții care au aflat după 20 de ani de căsnicie la fel de perfectă, că soțul lor e puțin gay, femei care nu pot aduce pe lume copii, bărbați care nu pot procrea… Mă opresc aici, pentru că ați înțeles perfect la ce mă refer. Cauza, dragii mei, este faptul că nu ne-a interesat niciodată ce suntem, cine suntem, de ce suntem! Cele mai frecvente întrebări pe care le primesc de la voi, pe pagina mea de socializare se referă la drepturile divine. Este un subiect extrem de amplu pe care mi-aș dori să-l dezvolt pe capitole: dreptul divin în iubire, în condiții sociale, în bani, în relații, în căsnicie, copii, case etc.

Nu știu ce părere au alți formatori de opinie, dar eu consider că nu ne naștem toți cu aceleași drepturi divine și nu suntem egali în șanse la naștere. Am să vă și explic de ce cred asta, pentru că un copil care se naște într-o familie săracă nu are aceleași drepturi divine sau șanse de la bun început, ca unul care se naște într-o familie bogată. Un copil care se naște într-o familie ce locuiește pe un vârf de munte este diferit de cel care se naște într-o metropolă, ca de altfel nici un copil care se naște într-o familie unde părinții au opt clase, nu are aceleași drepturi divine sau șanse cu un copil care se naște într-o familie de intelectuali, avocați, sau medici. Ca de altfel, mai există o variantă în care copilul născut într-o familie din vârful muntelui devine o celebritate și își salvează familia din sărăcie, iar cel născut în familia de bogați, devine un ratat al societății. Totul este relativ… relativ puțin, sau relativ mult!

Privind la tot ce am spus pănă aici, afirm din nou și susțin că este extrem de necesar să descoperim cine suntem și asta până nu e prea târziu. Pentru că, deși poate părea că totul e ”scris” în destin, acesta are valențe pe care noi nu le cunoaștem cu exactitate și nu ne explicăm de multe ori când ni se schimbă destinul. Iar acest lucru semnifică faptul că fiind destinul nostru, Dumnezeu ne-a dat dreptul de a ni-l construi conștient.

Drepturile divine pot fi potențate, acolo unde sunt mici, dar le și putem pierde. Atenție! Totul e relativ! Frumusețea ”jocului” vine din faptul că de pierdut le pierdem extrem de ușor, dar de sporit sau dobândit, e foarte greu. Și spun greu, pentru că aceste procese de câștigare a aurului spiritual necesită timp și renunțări, e nevoie de înțelegere, acceptare și multă voință. Știu că omul face orice ca să fie fericit, ca să aibe o familie, sau să fie bogat, însă pare mai simplu să faci compromisuri cu tine ca om și net mai dificil să renunți la omul care ești, în favoarea spiritului tău. Mai este un aspect important: avem atât de mult timp de irosit la emisiuni îndoielnice, la filme proaste, pe Facebook – iscodind ce fac ceilalți, dar ne obosesc teribil emisiunile culturale, ni se pare un capăt de lume să mai citim o carte, iar statul la Liturghie este mai mult un compromis pentru a arăta lumii cât suntem de credincioși. Verificați în sinceritatea voastră interioară tot ce am spus și dați singuri verdictul.

Pentru că mi-ați cerut în foarte multe mesaje și știu că sunteți mulți cei ce aveți nevoie de un ”colac de salvare” în ceea ce privește dreptul divin, am să reiau aest subiect pe capitole și am să dau soluții pentru fiecare în parte, așa cum au primit și cei ce mi-au scris deja. Până atunci, însă, sugestia mea este să începeți să săpați în ființa voastră, să verificați cât de sinceri sunteți cu voi și în relațiile cu cei din jur. Puteți verifica dreptul vostru divin în bani, calculând cam cât ați câștigat în ultimii cinci ani, pe fiecare an, chiar pe fiecare lună în parte, apoi verificați unde și de ce pierdeți bani. În relațiile sentimentale, puteți face un exercițiu de imaginație, verificându-vă ce ați simți dacă cei de la care cereți iubire, v-ar iubi cum îi iubiți voi pe ei. Sunt barometri de care vom avea nevoie ca să  descoperim adevărul din voi înșivă.

Până săptămâna viitoare…

ALEGEŢI SĂ TRĂIŢI CU DETAŞARE, BUCURÂNDU-VĂ DE VIAŢĂ!

https://www.facebook.com/valentina.gheorghe.muresan/

Comenteaza

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

stiri si ziare