ÎNTRE CER ŞI PĂMÂNT. Deprogramarea negativă

Valentina Mureşan

Dragii mei dragi, iată un subiect greu de abordat, pe care l-am tot amânat. Chiar şi acum mă simt nepregătită să-l abordez, pentru simplul fapt că este un subiect extrem de amplu, care nu poate fi sintetizat în câteva fraze.
Voi pleca de la o idee universal acceptată şi anume că noi oamenii experimentăm pe planeta Pământ ceea ce ne deranjează cel mai mult. Venim în această viaţă cu o sumedenie de programe, dar facem imprudenţa de a ne crea altele, în plus, prin neglijenţă, inconştienţă, obiceiuri, neştiinţă. Cele pe care le aducem cu noi sunt ca un fel de bagaj greu, pe care-l cărăm pretutindeni cu noi, cum ar fi: jurăminte de altă dată, care pot fi de apartenenţă, de castitate, sărăcie, iubiri veşnice, obedienţă, misoginism, singurătate etc. Am să vă dau un exemplu, reamintindu-vă cu sinceritate că sunt printre cei care cred în reîncarnare şi asta pentru că am o minte care se orientează după logică, iar până acum nu a reuşit să-mi demonstreze nimeni contrariul. Să revin la exemplu şi să presupunem că prin anul 1600 doi tineri care se iubesc îşi jură reciproc iubire veşnică. Nici nu contează dacă au fost împreună până la sfârşitul vieţii lor, important este că energia iubirii este extrem de puternică, iar jurământul făcut de ei se referă la veşnicie, nicidecum strict la viaţa lor de atunci. Universul preia informaţia amplificată de energia iubirii plasată în jurământ şi scrie programul pentru cele două spirite, conform voinţei lor. Problema este că la revenirea în trup din altă viaţă, nu este obligatoriu să vină împreună, să fie contemporani. Iar dacă nu vin în acelaşi timp, ce credeţi că se întâmplă cu ei? Păi, cu siguranţă se vor confrunta cu o sincopă în dragoste. Ori nu vor putea iubi pe nimeni, ori nu-şi vor găsi perechea şi chiar dacă se căsătoresc cu cineva, vor fi mereu nefericiţi, nemulţumiţi, iar căsniciile nu vor dura prea mult. Dar, în general, cine are acest program nu se mai căsătoreşte decât atunci când cele două suflete se vor întrupa în acelaşi timp. Şi iată cât de simplu creăm nefericirea, bazându-ne pe mare fericire!…
Este foarte important să ne amintim permanent să nu jurăm, cum spune şi scriptura, nici pe cer, nici pe pământ şi cu atât mai mult, să nu facem jurăminte care depăşesc spaţiul nostru de timp. Veşnicia este un necuprins, pentru care nu suntem pregătiţi! Noi nu trăim nici în trecut, nici în viitor. Singura noastră certitudine este prezentul, iar unica modalitate de a modifica viitorul este să schimbi prezentul. Ştiu că v-am ameţit puţin, dar am să vă explic: când aţi sesizat că există ceva anume care apare frecvent în viaţa voastră, cum ar fi, să zicem, că nu luaţi nici un examen, nu reuşiţi să faceţi nimic din ce vă propuneţi, sau că nu se leagă nici un partener pe termen lung, sau poate greutatea de a vă face prieteni etc. Există nenumărate exemple, ideea este să reuşiţi să identificaţi problema. Iar problema are o cauză şi un efect. Ca să putem anihila efectul, trebuie să ajungem la cauză. Cea mai simplă metodă este regresia hipnotică, sau intuiţia personală. După ce am identificat cauza, trebuie şters programul respectiv.
Din alt punct de vedere, există programe negative dobândite în prezentul nostru, prin alte tehnici greşite de viaţă. Spre exemplu, ni se spune din copilărie că viaţa e grea, că e o luptă permanentă, iar creierul nostru percepe această afirmaţie ca fiind un program pe care îl dezvoltă. Alt program negativ dobândit este să ni se spună mereu că suntem răi, sau proşti, sau că mereu greşim, nu suntem buni de nimic. Tot ce determină o situaţie neplăcută se află la nivelul nostru interior. Când vrem să schimbăm o situaţie la exterior, trebuie să vindecăm interiorul, iar atunci când acel lucru opune rezistenţă, înseamnă că avem de-a face cu un program. Ca să putem deprograma, cel mai important lucru este conştientizarea şi deblocarea de la nivel subtil, respectiv nişte algoritmi, care pot schimba alţi algoritmi. Tehnicile sunt simple şi se află adânc înscrise în cultura populară a neamului nostru şi se ştie din cele mai vechi timpuri că programarea creează credinţe, credinţele creează atitudinea, atitudinea creează sentimentele, iar sentimentele crează realitatea. Concret, cum se face deprogramarea? Se şterg cumva vechile gânduri/credinţe/obiceiuri? Nu este suficient. Ele trebuie înlocuite cu altele noi, corecte şi folositoare, care, prin repetiţie vor funcţiona în locul celor vechi. Aşadar, înlocuieşte vechiul cu noul pentru a te putea schimba. Precizare necesară: dialogul interior înseamnă TOT ceea ce gândeşti despre tine şi ce se întâmplă în jurul tău. Adesea cele percepute ca probleme nu sunt probleme în realitate, cel puţin nu pentru toţi. Reformulează modul în care le interpretezi, consideră-le eventual lucruri inerente, nu pozitive sau negative, pentru că adesea nu ne putem minţi că ce este rău este de fapt bun.
Convorbirea cu tine în direcţia de a-ţi îndeplini planul pe care ţi l-ai propus are efecte indiferent de pregătirea ta profesională, de problemele pe care le ai şi ce îţi doreşti să realizezi. Fiţi curajoşi şi puteţi să vă schimbaţi viaţa într-o fracţiune de secundă, pentru că viaţa e dar, nicidecum chin!

Până săptămâna viitoare… ALEGEŢI SĂ TRĂIŢI CU DETAŞARE, BUCURÂNDU-VĂ DE VIAŢĂ!