Interlopul şi vopseaua care omoară microbii
Carele de reportaj cu camerele aţintite spre ieşirea unei puşcării… Din cinci în cinci minute, anunţă că în curând va fi eliberat interlopul Nuţu Cămătaru… Detalii – este aşteptat cu cai albi şi limuzină… Apoi din nou… şi din nou… ni se făcea istoria condamnării Cămătarilor.
Mă întrebam de ce toată chestia asta cu eliberarea merită un asemenea tam-tam. În fond, de ce Nuţu Cămătaru ăsta trebuie să beneficieze de o astfel de mediatizare? Vin personalităţi marcante la noi în ţară, sau avem noi oameni importanţi, care nu au şansa unor apariţii televizate, deşi meritele lor sunt incontestabile prin comparaţie cu nemernicia infractorilor de drept comun. Doctoriţa româncă ce a inventat un aparat pentru diagnosticarea cancerului nu a beneficiat de cine ştie ce mediatizare, cel puţin până acum, pe când Nuţu Cămătaru, da. Am găsit o singură explicaţie posibilă: uite, încă unul de care trebuie să ne ferim!
Din ciclul aberaţii televizuale, reţin şi reclama la o vopsea de pereţi, care cică omoară toţi microbii, sau, mă rog, 99 la sută din ei! Cred că ştiţi la ce reclamă mă refer, cea în care un copil plânge şi unul nu, motivul fiind tipul vopselei care acoperă pereţii! Dacă n-ar fi de-a dreptul idioată, ideea ar putea fi amuzantă. Aşa, nu face decât să se alăture unor spoturi mai vechi, cel puţin la fel de idioate, cum ar fi cea cu portocalele lovite în cap, spre încununarea ospitalităţii româneşti, sau cea cu puiul mort prezentat drept dovadă a performanţelor unei crescătorii.
Sigur că emisiunile ultimelor zile au fost în mare măsură de calitate şi recunosc că presa a fost cea care a ţinut practic sub control o putere devenită incontrolabilă, prin logica pe dos practicată sau prin numărul mare de încălcări ale legilor, fie ele şi la nivel moral. Dezvăluirile au fost de natură să compromită – la modul pozitiv – multe declaraţii emfatice, cum erau cele ale lui Adriean Videanu de exemplu. Sigur că, pentru spotul cu vopsele, nu televiziunile sunt de vină, dar eliberarea în direct a lui Nuţu Cămătaru este un fel de măsură a noastră, incapabili să ne concentrăm asupra a ceea ce este cu adevărat important.
