Gura lumii
Se aude prin zona de sud a judeţului, că zilele unui directoraş, ce părea înfipt bine într-o funcţie cheie dintr-o instituţie cu multe lămpaşe, sunt numărate, după ce a reuşit să-l supere până la furie pe fiul unui mare mahăr. Deja se ascute lama ghilotinei cu care directoraşul nostru va fi executat, după ce a sperat că va putea juca în continuare la două capete. Omul a vrut să facă şi sluj în faţa mai marilor săi, dar să se înfrupte în continuare şi din bucatele puse la dispoziţie cu largheţe de un vechi partener de afaceri. Numai că lumea s-a cam prins de jocul lui şi multe zile nu mai are în funcţia pe care o iubeşte atât de mult. Să nu se înţeleagă că omului îi place atât de mult ce face, chiar dacă ţine în mână pâinea şi cuţitul. Ideea-i că postul său e prea profitabil ca să se dea dus. Iar cârcotaşii clevetesc pe la colţuri cum că individul a început deja să ameninţe că, dacă va pica, pe mulţi îi va trage după el. Că doar nu credeţi că omul s-a înfruptat singur din bucate. A ştiut să le împartă „frăţeşte”, ca să fie sigur că îşi asigură spatele în caz de necesitate.
Cică un mare mahăr, tot de prin sudul judeţului, care a devenit arhi-cunoscut după ce s-a urcat cu mare greutate la volan şi apoi s-a luat la harţă cu poliţiştii, a reuşit să-şi asigure spatele în cazul unor controale. Omul este plin de ilegalităţi şi are multe dosare penale în cercetare, dar a tot scăpat şi mulţi se întrebau cum de reuşeşte. Cel puţin într-o privinţă, lucrurile s-au mai lămurit. Omul nostru, care se crede mai afacerist decât toţi afaceriştii la un loc, face din când în când pe şoferul unui şef de la un important organ de control. La volanul bolidului său de lux, bărbatul cu nume de manelist sadea, a fost văzut nu o dată, transportându-l pe şeful de care vorbeam, acolo unde acesta avea nevoie. Şi atunci, spun cunoscătorii, cum să-l mai atingă braţul lung al legii, când zboară în bolidul său, alb ca spuma laptelui, cu „legea” alături?