Gura lumii
Deşi „comit” tot felul de chestii murdare în contracte, la dobânzi şi la comisioane, majoritatea băncilor din România au început să aibă un pic mai mult respect faţă clienţi. Transformarea e totuşi de faţadă, întrucât se menţine încă atitudinea de „noi suntem bancherii şi voi cerşetorii”, dar există o ceva mai bună organizare a activităţii la ghişee şi condiţii cu „parfum occidental” prin birourile de credit. Cârcotaşii ne-au semnalat însă că la o filială din oraşul cu cetate a singurei bănci cu capital integral de stat, care este şi cea mai deficitară la organizare şi atitudine, a dispărut şi „parfumul occidental”. De fapt, acesta a fost înlocuit cu diversele parfumuri de transpiraţie ale clienţilor şi chiar ale angajatelor. Motivul? Ca răspuns tipic românesc la această vreme caniculară, cineva de la bancă a găsit de cuviinţă să oprească aerul condiţionat. Prin urmare, în respectiva instituţie care e mereu aglomerată – din cauza ritmului de melc al angajatelor şi a stufoaselor proceduri birocratice pentru orice tranzacţie – pute mai ceva ca în tren. E puţin probabil ca oprirea aerului condiţionat să fi fost impusă de vreun ordin de la centru provocat de criza financiară, ci e mai degrabă vorba de o decizie locală, generată de efectele nocive ale aerului condiţionat asupra salariatelor. În plus, cârcotaşii au remarcat că filiala respectivă nici măcar nu are un coş de gunoi pentru public. Poate pentru că întreaga filială e un fel de coş de gunoi.
Nu am înţeles niciodată rostul, valoarea sau farmecul tatuajelor, însă din moment ce atât de mulţi oameni apelează la ele, cu siguranţă există o explicaţie. Cârcotaşii ne-au semnalat însă un caz extrem de interesant şi colorat din această lume misterioasă şi evident că îl împărtăşim cu dumneavoastră. Este vorba de un politician din sudul judeţului care, la fel ca acei care-şi tatuează pe corp numele iubitei, şi-a tatuat, cândva, când iubirea era-n floarea, pe braţul stâng, numele şi emblema partidului din care face parte. Evident cel portocaliu. Acum, cică omul e într-o mare dilemă, pentru că a decis să-şi dea demisia din partid. Nu ar fi nici primul şi nici ultimul politician care îşi descoperă noi principii peste noapte, dar ce se va întâmpla acum cu tatuajul de dimensiuni apreciabile de pe braţul stâng? Iniţialele partidului ar putea fi uşor transformate, dar cum se poate transforma simbolul roşu al partidului în altul de altă culoare. Zic cârcotaşi că, până să rezolve problema tatuajului, politicianul va bate întâi drumul la Poliţie, ca să îşi schimbe plăcuţele de înmatriculare ale autoturismului, întrucât şi acestea conţin iniţialele partidului din care vrea să plece.
