Gura lumii 27.04.2011

Umblă vorba prin târg că neregulile dintr-o instituţie care se ocupă printre altele şi cu protecţia copiilor par să nu se mai termine. Sub directa coordonare a managerului uitat pe post parcă de la facerea lumii, nu puţine sunt matrapazlâcurile făcute cu bani publici, că doar instituţia beneficiază din plin de fonduri de la bugetul de stat. Pe la colţurile instituţiei, se vorbeşte că drepturile salariaţilor nu ar fi respectate, se impune tăcerea prin diferite metode, iar dacă cineva deschide gura, zboară în doi timpi şi trei mişcări. Cât despre conducere, subordonaţii spun că este mai mult decât autoritară, şi asta, nu în sensul bun. Numai că lucrurile ar putea să se schimbe, pentru că, în ciuda privirii de uliu a şefului, un raport amănunţit ar fi luat deja calea Bucureştiului, iar până la o anchetă internă adevărată, nu ar fi decât un pas.

Cică un ales bine înfipt prin structurile judeţene s-a abonat la banii publici şi nici măcar nu clipeşte când încasează „caşcavalul”. Cât despre moralitatea afacerilor, acesta se face că nici usturoi nu a mâncat, prin urmare, nici gura nu-i miroase. Singura lui grijă este să îi facă pe plac şefului cel mare, ca nu cumva să-l măture de pe la împărţirea contractelor şi să rămână fără găina cu ouăle de aur. Aşa că nu îndrăzneşte să mişte în front şi nici măcar atunci când nu-i convine ceva nu riscă să îşi spună părerea. Interesant este însă că, deşi încasează bani frumoşi, personajul de care vorbim a adunat datorii considerabile la bugetul de stat, aşa că mulţi se întreabă unde merg până la urmă sumele încasate din contracte: în propriul buzunar, ori mai împarte cu „sponsorii”?