Gura lumii, 26.02.2015

Vorbesc gurile rele că într-un litigiu privind achiziţiile publice dintre un afacerist mustăcios autohton, limitat de trei luni la spaţiul propriei locuinţe şi un primar de comună din inima judeţului, lucrurile nu sunt deloc aşa cum par. Se zvoneşte prin târg că în realitate nu ar fi vorba de un proces pe bune, ci doar de un plan bine pus la punct, prin care personajele noastre încearcă să scoată mai mulţi bani din bugetul local al primăriei. Este vorba de un contract încheiat între cele două părţi, la care s-a cerut în instanţă modificarea unei clauze privind plata lucrărilor prestate de firma controlată de afacerist şi care a cerut ca preţul să fie stabilit în raport cu inflaţia, nicidecum aşa cum a fost stabilit la început. Toate bune şi frumoase până aici, doar că prestaţia apărătorilor atunci când s-au prezentat în sala de judecată a fost atât de slabă, încât s-au văzut cu ochiul liber dedesubturile înţelegerii. Cele două purtătoare de robe se bâlbâiau de mai mare ruşinea în sala de judecată, schimbând între ele documente, fără a pricepe prea bine ce au de făcut, încât şi judecătorul s-a mirat la vederea scenei.

Atunci când îţi este mintea încărcată cu diverse probleme şi nu ştii cum să faci să le rezolvi, ai toate şansele să dai nas în nas şi cu alte surprize, la care nici nu te-ai fi gândit vreodată. Sau, mai bine zis, când pleci de acasă cu unele, şi te întorci cu altele la pachet. Aşa a păţit şi un hunedorean, care, într-o bună zi, a pornit cu braţele încărcate de hârtii către reşedinţa unui avocat, care pe deasupra mai deţine şi o funcţie publică în oraşul cu pricina. Prima întâlnire a decurs în condiţii normale, dar a doua nu a mai fost cu noroc pentru omul nostru. Odată intrat în curte, a fost întâmpinat cu apostrofări de zile mari din partea apărătorului. Nici o secundă nu s-a gândit ce avea să îl aştepte şi că de fapt totul se învârtea în jurul unui patruped. Mai precis, omul nostru a fost luat în şuturi de respectabilul, deoarece, mândreţea lui de căţel a fugit de acasă din cauza lui. Adică, la prima vizită făcută avocatului, la plecare, petentul a lăsat poarta deschisă şi pufoşenia, ţuşti, din curte afară, şi de atunci, dus a fost. Nu e de mirare că atunci când i-a apărut în faţă, avocatul a refuzat categoric să îl mai consilieze pe omul nostru şi l-a poftit pe uşă afară. Bine că a fost doar atât, că putea s-o păţească mai rău, având în vedere ce reprezintă un animal de casă pentru stăpânul său.

Comenteaza

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.