Gheorghe Firczak, Sarmizegetusa şi conurbaţia (II)
Iniţiativa de salvare a Sarmizegetusei, venită de la Gheorghe Firczak, făcută fără îndoială cu bună credinţă, nu a produs totuşi efecte. De ce? Păi, citez chiar din comentariul postat ieri de domnia-sa (avantajul comentariilor on-line): „Eu nu am spus nici o clipă că proiectul propus de mine a fost respins din motive politice, nici presupuse nici nepresupuse, ci din cauza unor interese şi orgolii”. Permiteţi-mi să cred că acele interese şi orgolii pot fi, până la proba contrarie, (inclusiv) politice. În caz contrar, ce interese şi orgolii ar putea fi? mă mir eu, naiv. În acelaşi timp, pot accepta uşor ceea ce tot domnia-sa afirmă, anume că: „în timp ce eu am propus protejarea prin lege a monumentelor istorice, jaful continuă în Munţii Orăştiei”, deci, iată că nu doresc în nici un fel să eludez aspecte pe care Gheorghe Firczak le consideră a fi esenţiale.
Ceea ce vreau să spun de fapt în editorial, fără să lungesc o discuţie scrisă, este că nu se poate crea o masă critică în favoarea unor idei generoase. Sau cel puţin, nu la noi. Eu nu cunosc în detaliu modelele germane sau britanice, îl ştiu pe cel francez, dar cred că peste tot trebuie să existe un consens inclusiv politic – atenţie, consens, nu politizarea subiectului, care de obicei, duce la apariţia orgoliilor şi intereselor. Pe lângă consensul politic, implicarea mai multor instituţii în rezolvarea unei chestiuni de evident interes naţional este la fel de evident necesară. Doar că noi nu reuşim să montăm proiecte majore. La nivel naţional, acceptarea în NATO şi apoi în Uniunea Europeană au fost proiecte cumva rezultate din tendinţele la nivel continental şi mondial. Noi am urmat aceste tendinţe, ca un autoturism stricat, aflat la remorcă. Momentan, nu există un proiect România – ce vrem de fapt? A, da, ca să fiu în trend, vrem parlament unicameral şi 300 de parlamentari, cât mai repede şi dacă se poate, fără să se discute aprofundat chestiunea. Ce fel de economie vrem, cum ne poziţionăm faţă de temele majore ale lumii contemporane – există vreun institut care să se ocupe de asta?
La nivel local, singurul proiect major pus la punct cu sistemă este cel al conurbaţiei, indiferent ce se spune şi ce acuze se aduc susţinătorilor săi. Ca să vin şi cu un contra-exemplu, orgoliile şi interesele au făcut ca imediat după proiectul conurbaţiei, să se spună că nu-i bine, că trebuie mai mult, mai mare, mai stufos… nu conurbaţie, zonă metropolitană! Sub aparenţele de generozitate şi bune-intenţii, se disimulează intenţia de a mina un asemenea proiect, în fond, singurul care ar permite revitalizarea zonei. Dacă nu noi, atunci, nici alţii…
Ca să închei, pentru că nu mai am spaţiu, sunt sigur că multe nu s-au spus. Iniţiativa lui Gheorghe Firczak, bună, este singulară. Parcă şi Adrian Păunescu a dorit ceva, nu-mi amintesc bine. Dar, dacă vocile s-ar înmulţi, poate că s-ar mişca lucrurile. Dar interesele, orgoliile… Desigur, nu politice.
Domnule Gruian, planul ideilor noastre este total diferit şi cu toate acestea nu pot să nu apreciez eleganţa abordării Domniei Voastre. Intresele şi orgolile nu au avut un caracter politic absolut de loc. Ele au rezultat iniţial din ceea ce se cheamă obtuzitate birocratică fiind jignit orgoliul unor funcţionari că am îndrăznit eu, un novice la acea vreme, să le dau oarecum o lecţie, fără voia mea, în această problematică. Spuneţi că românii nu sunt capabili să se unească şi să finalizeze proiecte majore. Poate nu întotdeauna dar în multe situaţii ele s-au realizat. Câteva exemple. Unirea Principatelor. Domnia lui Carol I şi modernizarea statului. Independenţa. Marea Unire. Revoluţia Română din Decembrie 1989. Sunt, ce-i drept, şi contraproiecte. Alungarea regelui Mihai şi instaurarea aşa zisului regim de democraţie populară şi, cel mai grav, ascensiunea ceauşismului sub masca promovării interesului naţional ca regim profund antiromânesc. Un proiect major, care a fost facilitat în realizarea sa de consensul naţional, este şi aderarea la NATO şi la UE. Poate că s-a realizat mai uşor decât ne-am imaginat noi dar numai la prima vedere. România nu este ca o maşină stricată în UE. Eu aş formula o altă comparaţie. UE este ca un Mecedes pe când România este ca o Dacia 1300 berlină. Până când Dacia va fi înlocuită cu Mercedes durează. Şi nu puţin. Legat de conurbaţie spun şi eu că este un proiect bun la care am aderat deschis şi cinstit. Se realizează greu tot din cauza intereselor şi orgoliilor, mai ales că unul dintre iniţiatorii mult lăudaţi în Mesagerul Hunedorean au plecat spre alte zări iar alţii consideraţi neimportanţi au fost trecuţi sub tăcere, nu politic ci din cauza orgoliilor. Şi în acest caz cum vreţi să se ajungă la consens când şi pe cei care vă sprijină îi înlăturaţi ?Domnule Gruian, planul ideilor noastre este total diferit şi cu toate acestea nu pot să nu apreciez eleganţa abordării Domniei Voastre. Intresele şi orgolile nu au avut un caracter politic absolut de loc. Ele au rezultat iniţial din ceea ce se cheamă obtuzitate birocratică fiind jignit orgoliul unor funcţionari că am îndrăznit eu, un novice la acea vreme, să le dau oarecum o lecţie, fără voia mea, în această problematică. Spuneţi că românii nu sunt capabili să se unească şi să finalizeze proiecte majore. Poate nu întotdeauna dar în multe situaţii ele s-au realizat. Câteva exemple. Unirea Principatelor. Domnia lui Carol I şi modernizarea statului. Independenţa. Marea Unire. Revoluţia Română din Decembrie 1989. Sunt, ce-i drept, şi contraproiecte. Alungarea regelui Mihai şi instaurarea aşa zisului regim de democraţie populară şi, cel mai grav, ascensiunea ceauşismului sub masca promovării interesului naţional ca regim profund antiromânesc. Un proiect major, care a fost facilitat în realizarea sa de consensul naţional, este şi aderarea la NATO şi la UE. Poate că s-a realizat mai uşor decât ne-am imaginat noi dar numai la prima vedere. România nu este ca o maşină stricată în UE. Eu aş formula o altă comparaţie. UE este ca un Mecedes pe când România este ca o Dacia 1300 berlină. Până când Dacia va fi înlocuită cu Mercedes durează. Şi nu puţin. Legat de conurbaţie spun şi eu că este un proiect bun la care am aderat deschis şi cinstit. Se realizează greu tot din cauza intereselor şi orgoliilor, mai ales că unul dintre iniţiatorii mult lăudaţi în Mesagerul Hunedorean au plecat spre alte zări iar alţii consideraţi neimportanţi au fost trecuţi sub tăcere, nu politic ci din cauza orgoliilor. Şi în acest caz cum vreţi să se ajungă la consens când şi pe cei care vă sprijină îi înlăturaţi ?
D’le Gruian. De ce nu cugetati si in legatura cu faptele bune intimplate(!) in Deva. Spre pilda faptul ca in Deva au aparut automate de unde poti sa cumperi lapte adevarat la pretul de 2.50 lei/l, fapt care a determinat alinierea pratului si la „pietari” la acest nivel? Totusi cred ca in Deva, si in judet in general, nu se intampla numai lucruri rele. Cred ca adevaratele comori dacice vor fi descoperite si protejate atunci cand vom intelege ce am facut bine si ce am facut rau, indiferent de convingerile noastre de orice fel.
Eu te intreb ceva. De fapt ce vreti cu aceasta conurbatie ? Sa se realizeze ? Sau sa iesiti voi liberalii ca victime in presa sa puteti spune ca voi ati vrut si altii v-au pus piedici ?
„Eu te intreb ceva…”, adica cine intreaba? Care eu? Care dintre numerosii Petre Lupu? Trecem peste adresarea la pertu, scuzabila in contextul in care toti se trag de cravata cu toti, poate mai putin dl. Firczak. In rest, nu se poate dialoga cu nickname-uri. Daca anonimatul e comod, ok, nu e problema mea.