Gara din Hunedoara – aproape la capăt de linie
Cristina Ghenea
Gara din Hunedoara, care ani la rând a făcut legătura pe calea ferată dintre oraşul siderurgiştilor şi restul ţării poartă în prezent doar amprenta anilor perindaţi peste peroane.
Accelerate, marfare pe 23 de linii
Gara hunedorenilor a fost dată în funcţiune în anul 1950, ea purtând amprenta arhitectonică a acelor vremurii. Atunci când începuse construcţia oraşului şi transformarea lui în cel mai puternic centru siderurgic al României, era nevoie de o gară de unde să plece trenurile încărcate cu produse siderurgice şi cu miile de călători, majoritatea navetişti din localităţile limitrofe Hunedoarei. Erau oameni care lucrau în combinatul siderurgic şi în întreprinderea de construcţii siderurgice. Chiar dacă Hunedoara a fost dintotdeauna capăt de linie, mulţi ani, gara din municipiul de pe Cerna a fost principalul punct de legătură economică, dar şi de călători cu ţara. O schemă a amplasamentului arată că aici au funcţionat 23 de linii – dintre acestea, cinci principale, iar restul, ramificaţii secundare. Nu mai puţin de 17 dintre linii erau utilizate pentru transportul de marfă. Zilnic, marfarele staţionau în gara de la Hunedoara, erau descărcate, încărcate, şi gata din nou de plecare. În apropierea gării există şi o magazie de depozitare a mărfurilor, iar aceasta era indispensabilă, pe vremuri, celor de la CFR. După ce, în urmă cu mai bine de cinci ani, şi traficul de marfă a fost desfiinţat, magazia a fost închisă, iar astăzi stă să cadă, după ce hoţii au furat tot ce se putea din ea.
Călătorii cu trenul au ajuns o raritate
De-a lungul timpului, zeci de mii de hunedoreni au beneficiat de transportul feroviar. Asta, în condiţiile în care, până în anii `95 –`96, 18 perechi de trenuri, care circulau cu regim de personal, erau anunţate în 24 de ore, prin staţia de la Gara Hunedoara. În plus, mai existau şi două rute, Hunedoara – Bucureşti şi Hunedoara – Iaşi, pe care circulau accelerate. Se cumpărau zilnic zeci de bilete. Dar, încet, încet, rutele au fost desfiinţate, iar astăzi, doar şase perechi de trenuri mai garează la Hunedoara, dar nici unul în timpul nopţii. Singurele opţiuni, în cazul în care doreşti să pleci într-o călătorie feroviară, din Hunedoara, au rămas Simeria sau Teiuş. De aceea gara aproape că a fost dată uitării, iar biletele vândute într-o zi pot fi numărate pe degetele de la o mână.
Trist,… s-a distrus un intreg oras, o intreaga comunitate,..
in doar cativa ani, s-a distrus tot pentru ca un grup de criminali, doar asa pot fi numiti aceste persoane, sa beneficieze de bani murdari obtinuti din lichidarea Hunedoarei, asta e, am vrut progres, am vrut libertate, dar cand a fost vorba sa ne aparam ce aveam noi mai de pret, traditia, istoria, ca pana la urma siderurgia hunedoreana are radacini adanci in istorie, nu la fel ca in alte centre siderurgice unde comunistii au construit niste uzine si au transformat peste noapte tarani agricultori in siderurgisti, am asistat pasivi si indiferenti la distrugerea Hunedoarei,.. si nu vreau sa mai aud texte preluate de la anumite persoane care au condus combinatul si au beneficiat de sume fabuloase din furturi si mai apoi din distrugerea sectiilor cum ca acesta ar fi fost nerentabil, neperformant, neprofitabil, etc,..
s-a vrut sa se distruga, putea fi rentabil, profitabil, dar nu s-a vrut,..