Escrocheria prin care naţionala României ar fi rămas fără bani la Mondialul din 1930! Cine este românul care a vrut să-i jefuiască pe tricolori

Naţionala României a participat la Campionatul Mondial din 1930, după ce a primit o invitaţie din partea orga­ni­zatorilor. Aventura tricolorilor se putea încheia cu o pagubă… financiară.

Plănuia cum să pună mâna pe banii românilor
În urmă cu 92 de ani, visul lui Jules Rimet prindea contur. Fotbalul avea în sfârşit un Campionat Mondial, după ce devenise şi sport olimpic. Cu 13 echipe la start, turneul final din Uruguay a scris prima pagină de istorie a celei mai importante competiţii internaţionale. România s-a numărat printre ţările invitate, însă tricolorii au trăit o aventură în America de Sud, una care ar fi putut aduce un prejudiciu financiar important în conturile Federaţiei.
Pentru a ajunge la primul Campionat Mondial de fotbal, naţionala României a trebuit să treacă Oceanul Atlantic la bordul transatlanticului “Conte Verde”. În tot acest timp, la Montevideo, un ro­mân stabilit în Uruguay plănuia cum să pună mâna pe banii tricolorilor. Poves­tea escrocului Atanasiu a apărut în pre­sa din România abia la finalul lunii au­gust, după ce delegaţia ţării noastre s-a întors. În paginile ziarului Universul, de pe 23 august 1930, apărea întreg filmul evenimentelor, iar FANATIK îl prezintă păstrând stilul de scris al anilor ’30.
„America fiind cunoscută ca ţara unde se fac cele mai multe afaceri comer­ciale, nici echipa română nu a scăpat de această plagă. Pe spinarea ei s-au în­cercat a se face, de către unii din co­na­ţionalii emigraţi la Montevideo, afaceri cu profituri personale. Aşadar, s-a găsit, în Uruguay, un român cu numele Atanasiu, care auzind că participăm şi noi la acest campionat, s-a şi gândit la un câştig. În această direcţie a intrat în cores­pon­denţă cu echipa României pe când aceasta era încă în călătorie. Prima tele­gramă îngrijorătoare o primesc aceştia la Rio de Janeiro. Textul era acesta: “In­te­resele României periclitate, vă rog daţi-mi procură să vă reprezint”. Luchide, Nedelcovici şi Lucescu s-au sfătuit şi au emis ipoteza: probabil că se trag la sorţi seriile şi noi nu avem acolo nici un re­pre­zentant. Pentru a preîntâm­pi­na deza­gra­mente, i-au dat, telegrafic, acestui domn Atanasiu, procura cerută. Atanasiu, în posesia procurii, s-a pre­zentat la biroul federal al Uruguay-ului şi a cerut in­dem­nizaţia de hrană şi de locaţie pe o lună de zile pentru echipa României. Deşi puşi în faţa unei procuri, reprezentanţii sportului uruguayan, cunoscând tre­cutul solicitatorului, au refuzat suma de bani, motivând că peste două zile echipa României va debarca la Montevideo şi atunci toate lucrurile se vor lămuri. Măsură dealtfel foarte bună, deoarece dacă se dădeau toţi banii lui Atanasiu, echipa României rămânea datoare la Montevideo.

Cum au reuşit tricolorii să scape din „Lagărul echipei române”
Atanasiu nu se lasă însă bătut şi cum­pără pe poliţe, în numele echipei ro­mâne, paturi, lingerie, tacâmuri, veselă, con­serve etc., şi-şi amenajează o casă de vânătoare într-o pădure din apro­pierea oraşului, botezând-o pompos “La­gărul echipei române”. Apoi, se duce în port, în fruntea coloniei române şi pri­meşte cu un fast deosebit pe re­pre­zen­tanţii noştri. Nedelcovici, Luchide, Rădulescu, Lucescu şi Beilis sunt extrem de măguliţi de primirea făcută de gentilul român Atanasiu, care nu-i pune să plătească pentru masă şi casă nici un ban.
Lucrurile au început să se lămurească odată cu frigul. De 30 de ani, în Montevideo, nu mai fusese un frig de -6 grade în timpul verii. Casa din pădure, unde echipa fusese găzduită, era o casă răcoroasă pentru vară, cu ferestre şi uşi multe şi prin care frigul incidental din vara aceasta îşi făcea loc din belşug. Rezultatul: a doua zi, toţi românii aveau guturai şi, în plus, Lucescu, casierul echipei, nici nu dormea de griji. În pădure a auzit toată noaptea strigăte şi focuri de revolver şi, cum era păzitorul banilor, se gândea la un eventual jaf.
Au mai intervenit a doua zi şi rela­ţiunile primite de la alţi români despre per­soana lui Atanasiu pentru ca oficialii să rupă relaţiile cu acest personaj. Greu­tatea a început odată cu ivirea fur­ni­zo­rilor cu conturile neachitate. D. N. Lucescu, casierul federaţiei de foot-ball, cu spi­ritul de abil comerciant, a propus soluţia lichidării: toţi furnizorii să-şi ia marfa înapoi, lucru dealtfel bine dus la sfârşit şi cu un deficit neînsemnat”, scria ziarul Universul în ediţia apărută pe 23 august 1930.

Locul 8 la Campionatul Mondial din 1930
La Campionatul Mondial din 1930, România a făcut parte din Grupa 3, alături de Peru şi Uruguay. Primul meci s-a jucat pe 14 iulie, pe stadionul “Pocitos”, contra selecţionatei din Peru. Tri­colorii au câştigat cu 3-1, însă doi dintre jucătorii lui Costel Rădulescu au suferit accidentări grave şi nu au mai putut evolua contra gazdelor turnelui. Adalbert Deşu, Constantin Stanciu şi Nicolae Covaci au fost tricolorii care au marcat primele goluri ale României la un Campionat Mondial.
Cu Uruguay, România a capotat ime­diat, iar la pauză era condusă cu 4-0. Rezultatul venea şi în urma unor greşeli mari de arbitraj, dar şi pentru că tricolorii nu se puteau baza pe Adalbert Steiner şi Constantin Stanciu, accidentaţi în duelul cu Peru. După pauză, gazdele nu au mai forţat şi tabela a rămas nemodificată. România termina pe locul 8 în cla­sa­mentul final al turneului final, a doua cea mai bună clasarea după locul 6 obţinut de “Generaţia de Aur” la Mondialul din 1994.

Lotul României la Mondialul din 1930
Ştefan Barbu (Gloria Arad), Rudolf Buger (Chinezul Timişoara), Iosif Czako (Banatul Timişoara), Adalbert Deşu (U.D. Reşiţa), Alfred Eisenbeisser (Dragoş Vodă Cernăuţi), Nicolae Covaci (Banatul Timişoara), Ion Lăpuşneanu (Sportul Stu­denţesc), Ladislau Raffinsky (Juven­tus Bucureşti), Corneliu Robe (Olympia Bucureşti), Constantin Stanciu (Venus Bucureşti), Adalbert Steiner (Chinezul Timişoara), Ilie Subăşeanu (Olympia Bucureşti), Emerich Vogl (Juventus Bucureşti), Rudolf Wetzer (Juventus Bucureşti) şi Samuel Zauber (Maccabi Bucureşti). Antrenor: Costel Rădulescu.