Entităţi mici, dar pericole mari

Adriana Clej

A început sezonul cald şi o dată cu el un număr mare de persoane îşi petrece zilele libere în natură sau la iarbă verde. Într-un comunicat de presă, specialiştii de la Direcţia de Sănătate Publică a judeţului Hunedoara arată necesitatea protejării populaţiei faţă de înţepăturile de căpuşe şi care sunt consecinţele neplăcute şi uneori chiar grave ale acestora.

Cum ne protejăm de înţepăturile de căpuşe
Encefalita de căpuşe care este cauzată de virusul encefalitei de căpuşe, dar şi Borelioza, boala Lyme sau boala celor 1.000 de feţe, sunt exemple ale unor boli care pot să fie transmise de către aceşti vectori. Principalele gazde sunt rozătoarele mici, animalele mari sau omul, care poate fi doar o gazdă accidentală. Transmiterea agentului patogen se face în principal pe cale cutanată, printr-o muşcătură de căpuşă infectată.
Specialiştii de la Institutul Naţional de Sănătate Publică recomandă evitarea, pe cât posibil, a zonelor infestate cu căpuşe. Dacă totuşi ieşim în parc sau în spaţii deschise, este bine să purtăm haine de culori deschise care să protejeze braţele şi picioarele. Culoarea deschisă ajută prin contrast la identificarea mai uşoară a căpuşelor. Se recomandă, de asemenea, ca încălţămintea să nu fie prevăzută cu decupaje. Aplicarea repetată la 1-3 ore a unui spray repelent pentru insecte cu dietiltoluamidă pe pielea expusă sau a unui insecticid cu permetrin pe pantaloni, manşete, ciorapi şi pe mâneci. Căpuşele se pot ataşa şi fixa oriunde pentru a se hrăni cu sânge, fără a provoca disconfort la ataşarea de piele sau în timpul hrănirii. Pentru îndepărtarea căpuşelor este recomandată deplasarea la un cabinet medical.

Viperele, un alt pericol de sezon
Alt pericol al acestui sezon sunt viperele, iar pe teritoriul ţării noastre se întâlnesc trei tipuri: vipera cu corn, vipera comună şi vipera de stepă. În judeţul Hunedoara, este întâlnită mai des vipera comună, berus, dar şi viperele cu corn, pe dealul Cetăţii din Deva şi în zonele limitrofe.
Excursioniştii trebuie să cunoască pericolul pe care îl reprezintă viperele în această perioadă, atât cât şi modalităţile de prevenire ale atacului acestora şi care sunt primele măsuri de ajutor care trebuie luate în caz de o muşcătură. Muşcăturile de viperă impun efectuarea de urgenţă a unui vaccin antiviperin.
Câteva sfaturi de comportament în cazul întâlnirii cu vipera comună, pentru a evita muşcătura de viperă sunt: folosirea bocancilor de munte, chiar dacă temperatura ambiantă este ridicată; efectuaţi permanent un control vizual al zonei în care urmează să păşiţi; nu ridicaţi pietre mari decât după ce aţi efectuat un control vizual dedesubt, pentru a verifica dacă sunt şerpi; dacă intraţi într-o zonă cu vegetaţie înaltă, care nu vă permite verificarea suprafeţei solului, loviţi uşor vegetaţia cu un băţ, astfel şarpele va fugi din calea dumneavoastră.
O persoană muşcată de viperă poate muri în cinci ore, veninul acesteia este o hemotoxină, hemoglobina din sânge formând împreună cu veninul un compus stabil, ceea ce poate duce la sufocare. Totuşi, moartea cauzată de muşcătura unui şarpe veninos survine în cazuri rare, mai mult de jumătate din muşcăturile de viperă sunt “uscate”, fără inoculare de venin. Efectele unei muşcături de şarpe veninos variază în funcţie de vârstă, condiţia fizică şi starea de sănătate a victimei. Simptomele unei muşcături de şarpe veninos sunt: durere acută; umflarea zonei afectate; una sau două urme de înţepătură; muşcătura de viperă se prezintă ca două înţepături la distanţă de trei-patru milimetri; semiconştienţă; decolorarea sau colorarea în violet sau negru a pielii din zona în care a pătruns veninul şi necrozarea ţesuturilor; senzaţie de greaţă; vomă; tulburări de vedere; dificultăţi de respiraţie; transpiraţie excesivă; dureri abdominale; sete; anxietate şi posibilă pierdere a conştienţei.
Câteva măsuri de prim ajutor pentru o persoană muşcată de un şarpe veninos sunt: transportarea victimei la spital cât mai repede pentru administrarea serului antiviperin; victima trebuie să stea cât mai liniştită, să nu se mişte, pentru a evita răspândirea veninului în corp şi să aştepte sosirea personalului calificat; poziţionaţi victima într-o poziţie culcată, cu capul şi bustul puţin ridicate şi locul muşcăturii poziţionat sub nivelul inimii; eliminaţi orice bijuterii sau alte elemente strânse pe corp.
Serul antiviperin pentru a trata cu promptitudine şi cu competenţă eventualele cazuri de muşcătură de viperă se asigură de către unităţile sanitare cu paturi din judeţ. Unităţie sanitare care au în stoc la serviciile de urgenţă ser antiviperin sunt: Spitalul Judeţean de Urgenţă Deva; Spitalul Municipal „Dr. Alexandru Simionescu” Hunedoara; Spitalul de Urgenţă Petroşani; Spitalul Municipal Lupeni; Spitalul Municipal Haţeg, Spitalul Municipal Orăştie.