Dreptul de proprietate

Românii – un popor lipit cu superglue de glia strămoşească şi în război permanent cu chiriile.
Spre deosebire de vecinii noştri europeni, mai mult sau mai puţin îndepărtaţi, ne putem mândri cu mai multe titluri de proprietate decât o pot face nemţii, italienii sau suedezii. Nu contează că avem 100 de hectare de pădure de conifere, un petec de pământ la marginea oraşului sau vreun apartament moştenit şi gata de închiriat, suntem în continuare avizi după titluri de proprietate, menite să ridice ziua de mers la cadastru la rang de sărbătoare şi să contribuie substanţial la umplerea buzunarului.
Românii fug de chirii, nu ne putem lăuda cu prea multă mobilitate, chiar şi celebrele emigrări în ţările mediteraneene au atras împrumuturi la bănci pentru intrarea în proprietate a unei case. Cum ai putea trăi fără să primeşti facturile pe numele tău? Nu contează câte datorii strângi, cu câtă abnegaţie va trebui să îţi tratezi locul de muncă de frică să nu îl pierzi – toate acestea, pentru a fi sigur că îţi vei păstra titlul de proprietate. Într-o asemenea situaţie, parlamentarii nu puteau omite modificarea unor aspecte ce ţin de dreptul de proprietate, un drept atât de venerat în comunitatea românească.
Când te gândeşti la termenul de imobil, în sens general, acesta poate cuprinde tot ceea ce ţine de elemente ale naturii, precum terenuri, izvoare, plantaţii prinse în rădăcini, o casă de vacanţă pe Litoral sau un bloc din centrul Capitalei. Noile reglementări cu privire la sensul pe care îl poate lua acest termen spun că proprietarul care deţine mai multe parcele alăturate ce au un număr cadastral unic se poate mândri cu un imobil special, în accepţiunea noului Cod Civil, iar dreptul de proprietate se extinde şi asupra subsolului său a spaţiului de deasupra terenului.
Promit să-ţi vând, promite că vei cumpăra!
Legământul dintre vânzător şi cumpărător este validat de redactarea unui antecontract care ajută ambele părţi să-şi vadă bunul vândut, respectiv cumpărat. Preferinţele înscrise în antecontract sunt variate, cum s-ar spune „gusturile nu se discută”, mai ales când vine vorba de alegerea casei mult visate. Promisiunea de vânzare-cumpărare, opţiune sau rezervare sunt diverse modalităţi prin care te poţi asigura că nu vei pierde ocazia de a-ţi vinde sau achiziţiona bunul dorit. Atenţie, nu poţi acţiona în instanţă un cumpărător care a semnat un contract de opţiune, acesta nu intră în prevederile legii, nefiind vorba de nici un fel de trădare sau nerespectare a legământului sfânt dintre vânzător şi cumpărător.
Cartea funciară este oglinda imobilului
Graţie noului Cod Civil, când vine vorba de tranzacţionarea imobilelor, generale sau speciale, cele mai multe nereguli sunt sesizate în celebrele cărţi funciare, cu cele trei capitole aferente: capitolul destinat prezentării averii, cel de proprietate şi cel de sarcini. La capitolul „sarcini“, intră cele mai urâte personaje ale poveştii, cum ar fi litigiile, ipotecile sau servituţile. Cum nu totul e de vânzare, nu poţi înscrie la rubrica de vânzări în ziarul local dreptul la uz, la habitaţie a soţului supravieţuitor sau la pensie.
Avansul şi arvuna nu-s totuna
Multe antecontracte se soldează cu pierderi substanţiale de bani sau garanţii, din cauza nespecificării dacă este folosit avansul sau arvuna. Cu toţii suntem obişnuiţi să plătim în avans, fie pentru o maşină, casă sau orice alt bun pe care dorim să-l achiziţionăm, acesta fiind un prim pas în achitarea obligaţiilor de plată. În cazul arvunei, lucrurile stau diferit, în sensul că ea vine ca o promisiune şi o garantare a angajamentului, dar care permite retragerea consimţământului dat la încheierea contractului.
Pentru detalii şi pentru a te informa suplimentar, accesează site-ul www.avocat-tv.ro, secţiunea Subiecte. Acolo, avocatul Marius Flacau, alături de invitatul său, avocatul Mario Ianculescu, oferă informaţii interesante legate de dreptul de proprietate. (Sursa: Avocat TV)