Doamne, cât de actual este Eminescu!

Nu ştiu alţii ce cred, dar sussemnatul îl consideră pe Mihai Eminescu cel mai mare poet al românilor, un geniu al poeziei universale, cum puţini au fost în lumea asta. Şi, poate, cel mai precis şi mai frumos a subliniat acest lucru marele om de cultură, scriitor şi critic literar George Călinescu, din care îmi face plăcere să vă citez aici: „Astfel se stinse în al optulea lustru de viaţă cel mai mare poet pe care l-a ivit şi-l va ivi vreodată, poate, pământul românesc. Ape vor seca în albie, şi peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate, şi câte o stea va veşteji pe cer în depărtări, până când acest pământ să-şi strângă toate sevele şi să le ridice în ţeava subţire a altui crin de tăria parfumurilor sale.“ Aud că în zilele noastre, unii care îşi zic poeţi, critici literari sau eseişti strâmbă din nas când li se vorbeşte de Eminescu, ba chiar îi contestă titulatura de poet naţional. Sunt opiniile lor, nu mă voi apuca să le contest acum şi aici. Dar nu pot să nu constat că asemenea opinii merg mână în mână cu continua degradare a vieţii culturale, artistice şi, mai ales, a ceea ce reprezintă educaţia, înregistrată în România din 1990 încoace.
Poate mai puţini dintre cei care citesc aceste rânduri ştiu că Eminescu n-a fost doar poet şi scriitor, ci a fost şi un foarte bun jurnalist. Am spune un foarte bun comentator şi analist al vieţii economico-sociale şi politice româneşti din vremea sa. Ca jurnalist cu o activitate de peste trei decenii în cârcă, recitind articolele scrise de Mihai Eminescu cu peste 130 de ani în urmă, mă înfior cât sunt de actuale. Parcă ar fi fost scrise în zilele noastre. Ia citiţi aici aceste trei fragmente, extrase din articole publicate de poet, în presa vremii şi vă veţi lămuri.
…„Dacă în timpul când ni se promitea domnia virtuţii, cineva ar fi prezis ceea ce are să se întâmple peste câţiva ani, desigur ar fi fost declarat prooroc mincinos. Să fi zis cineva că cei ce promiteau economii vor spori bugetul cheltuielilor cu 40 la sută; că cei ce combat funcţionarismul vor spori numărul posturilor cu sutele; că cei ce sunt pentru independenţa alegătorilor vor face pe funcţionar să atârne atât de mult de autorităţile supreme, încât aceste mii de oameni să voteze conform comandei din Bucureşti; că se va specula averea statului la bursă; că se vor da 17 milioane pe drumul de fier Cernavodă-Chiustenge (Constanţa – n.r.), care nu face nici cinci, şi că patru milioane din preţul de cumpărătură se va împărţi între membrii Adunărilor; că se va constata cum că o seamă de judecători şi de administratori în România sunt tovarăşi de câştig ca bandiţii de codru. Dacă cineva ar fi prezis toate acestea, lumea ar fi râs de dânsul şi totuşi, nu numai acestea, ci multe altele s-au întâmplat şi se întâmplă zilnic, fără ca opiniunea publică să se mai poată irita măcar.”
…„Mita e-n stare să pătrunză orişiunde în ţara aceasta, pentru mită capetele cele mai de sus ale administraţiei vând sângele şi averea unei generaţii… Oameni care au comis crime grave se plimbă pe strade, ocupă funcţiuni înalte, în loc de a-şi petrece viaţa la puşcărie… Funcţiunile publice sunt, adesea, în mâinile unor oameni stricaţi, loviţi de sentinţe judecătoreşti“.
…„Partidele, la noi, nu sunt partide de principii, ci de interese personale care calcă făgăduielile făcute naţiei în ajunul alegerilor şi trec, totuşi, drept reprezentanţi ai voinţei legale şi sincere a ţării. Cauza acestei organizări stricte e interesul bănesc, nu comunitatea de idei“.

Deci, spuneţi şi dumneavoastră, stimaţi cititori, nu sunteţi de acord cu sussemnatul că situaţiile şi aspectele relevate de Eminescu cu peste un secol în urmă sunt identice cu cele din zilele noastre?

11 comentarii la „Doamne, cât de actual este Eminescu!

  • 9 februarie 2010 la 8:06
    Permalink

    E adevarat, sunt actuale constatarile lui Eminescu. Nu inteleg, insa, ce legatura au cu soarta lui de poet national. Apoi, cine sunt asa zisii poeti, critici literari si eseiisti care „stramba din nas” sau „ii contesta titulatura de poet national” ? Cred ca porniti o lupta cu morile de vant stimate ziarist „Ca jurnalist cu o activitate de peste trei decenii în cârcă…” In politica se stie ca Eminescu era mai mult un antiliberal notoriu decat un conservator convins. Nu intotdeauna consideratiile sale erau obiective. Fragmentele citate sunt potrivite cu demonstratia dorita dar ele ascund patimi antiliberale la Eminescu. Nu contest valoarea lui Mihail Eminescu dar nici nu trebuie fetisizat si aparat daca nu il ataca nimeni.

  • 9 februarie 2010 la 15:13
    Permalink

    De sefii tai de la penale nu zici nimic bre lepi, tot cu deastaea ne iei de acum 130 de ani cand erai tu mare ziarist

  • 9 februarie 2010 la 15:19
    Permalink

    aha,asta e ciocan dupa stil,toti pedeleii astia ii spurca mereu pe ailalti, ei frate sunt curati si puri ca sefu lor ala care da pumni in cap la copii minori, lasa ca exista el Dumnezeu, ii sus si vede…

  • 9 februarie 2010 la 18:33
    Permalink

    nu doresc sa ma bag in tarite, dar dle lupu si petrica e grea limba romana…mai ales daca nu o inveti la timp, citez: „eminescu era mai mult antiliberal decit un consevator convins” pai daca era ANTILIBERAL este evident ca era conservator!!!cit despre actualitatea lui Eminescu, asta este soarta geniilor sunt actuale mereu…calitatea ziaristica a lui Eminescu completeaza genialitatea sa spirituala…liberalismul contestat de Eminescu avea cel putin ambitia de-as cauta o deontologie, o doctrina…cei care astazi vor sa se numeasca liberali nu sunt nici macar caricatura liberalismului…pentru 30 de ani de ziaristica autorul a primit salariu si va primi pensie, interesanta este doar pozitia d.nei sale in ce priveste impostura celor ce vor sa contesteze ceva despre care habar nu au, cum ar fi EMINESCU…

  • 10 februarie 2010 la 8:47
    Permalink

    Nu, daca era antiliberal nu era obligatoriu sa fie conservator. Imi pare rau ca nu ai logica. Deci dupa mintea ta, astazi daca cineva este antipesedist trebuie sa fie obligatoriu pedelist sau invers, daca este antipedelist trebuie sa fie pesedist ? Apoi, cine l-a contestat ? Tocmai asta il rugam pe domnul Lepadatu sa spuna eexplicit cine il contesta ? La fel si tu te certi cu mine ca il contest. Eu nu il contest dar tu ai nevoie sa te certi cu cineva. Apropo, mai simplu pentru inteligenta ta. Nu tot ce nu este alb este negru si nu tot ce nu este negru este alb. Ai priceput ? Daca nu, nu am ce sa iti fac. Atat te duce mintea.

  • 10 februarie 2010 la 9:35
    Permalink

    Mircea Lepadatu, ziarist cu vechime in presa de treizeci de ani. Foarte bine. Dupa opinia mea si am, ca orice om, dreptul la opinie si eu. E un ziarist bun dar nu chiar cum se crede el insusi. Editorialul cu Eminescu? Cum apare un astfel de editorial lipsit de substanta ? 1. Nu are subiect. 2. Cauta unul care, zice el, are trecere la cititori. 3. Eminescu. Spun ca il ataca niste trepadusi si neica nimeni. 4. Sar si il apar pe Eminescu. Cum sa fie denigrat poetul national ? Dar cine sunt cei care il contesta pe Eminescu ? Cineva, nu sunt nume. Nu conteaza asta. Despre Eminescu nu are voie nimeni sa vorbesca de rau…chiar daca nu vorbeste de rau. 5. Eu, Mircea Lepadatu am bifat o bila alba. Sunt un ziarist integru, apar cauza nationala pentru ca Eminescu este poet national si apararea lui, ori este nevoie ori nu este navoie, apare ca un gest profund patriotic. Ce mai conteaza ca nu stim concret cine il contesta pe Eminescu ? Ce mai conteaza ca de fapt nimeni nu il contesta dar ideea ca cineva, fie si necunoscut, l-ar contesta trezeste emotie in opinia publica si imi da, mie Mircea Lepadatu, aura de ziarist integru, incoruptibil dar eu de fapt ma lupt cu morile de vant. Eminescu este un geniu, este poet national, are valoare universala. Atunci ? Reteta este veche si dateaza din anii cand se puneau problemele si asa cand trebuia cineva legitimat sau, mai rau, trebuia cineva distrus.

  • 10 februarie 2010 la 13:10
    Permalink

    era subinteles faptul ca in perioada cind eminescu facea ziaristica erau doua partide mari si late in Principatele Unite, conservatori si liberarii…apoi esti atit de ambiguu, de dezlinat in exprimare ca zau „desi-mi vorbesti pe inteles/eu nu te pot pricepe!”…si daca vrei nume de cei care-l contesta pe Eminescu iti dau eu unul celebru:Macedonski!!iar dl Lepadatul se referea la contestatorii inculti cu rapp-ul in cap si valori zero, cum in fapt aceleasi personaje sunt pretutindeni…

  • 10 februarie 2010 la 21:44
    Permalink

    La Macedonski se referea Lepadatu ? Ma faci sa rad si rad cu hohote de cata ineptie zace in capul tau. la vremea cand Macedonski il contesta Eminescu nu era declarat poet national. Ori Lepadatu asta spune ca niste anonimi ii contesta aceasta calitate acum. De Macedonski nu are rost sa il aparam pe Eminescu pentru ca problema a fost transata de mult. Faptul ca faci apel la numele acestuia imi demonstreza ca Delaursu este de fapt Mircea Lepadatu, cel care scria la Drumul Socialismului despre agricultura socialista si caruia ii curgeau balele dupa un sac de cartofi sau dupa alte produse cand mergea la cate un C.A.P. Cand Eminescu facea presa nu erau Principatele Unite ci Romania. In timpul Principatelor Unite adica in perioada 1859-1862 Eminescu avea 9-12 ani si nu putea fi ziarist. Pune mana pe carte ca ai grave lacune de cultura generala. Nu am fost de loc confuz, am fost chiar foarte logic. Te-ai enervat pentru ca ti-ai dat seama ca am dreptate si din cauza asta nu iti mai gasesti argumente si recurgi la invective. Citeste inca odata ce am scris si daca nu intelegi iti traduc din romana in….romana.

  • 10 februarie 2010 la 22:55
    Permalink

    Mi-am propus sa nu raspund – indiferent s-ar scrie despre editorialele sau articolele mele – si cu atat mai mult sa polemizez cu cititorii ziarului in acest spatiu. Dar domnul care-si zice Petre Lupu m-a facut sa-mi calc aceasta hotarare.
    Stimate domnule, vreau sa-ti atrag atentia ca faci prea mult caz – si nu merita – pentru o chestiune foarte simpla. Scenariul dumnitale, scris pe puncte mai sus, m-ar face cel mult sa zambesc, daca n-ar fi de-a dreptul penibil. De fapt, problema-i foarte simpla. Rasfoind zilele trecute un volum care cuprindea unele articole publicate de Eminescu, mi-am dat seama ca multe din lucrurile pe care le critica poetul in acea vreme se potrivesc perfect si in zilele noastre. De acolo mi-a venit ideea sa le evidentiez in paginile MESAGERULUI, cu scurtul comentariu de rigoare. Cat despre contestatarii lui Eminescu, aveti dreptate, nu m-am referit la Macedonski, ci la asa zisi critici literari, poeti si scriitori din zilele noastre. N-o sa-i insir aici, au fost dezbateri si la TV, la emisiunile culturale, si in diferite reviste. Daca sunteti interesat, cred ca puteti gasi si pe Internet aceasta problema. Cat despre rautatile privind activitatea mea de ziarist la cotidianul judetean de pe vremea comunismului, cred ca nu merita sa va raspund. Un singur lucru vreau sa subliniez: toata activitatea mea profesionala, de la primul articol publicat intr-un ziar, pana la cele srise in aceaste zile, inclusiv talk-show-urile pe care le-am realizat pe la diferite televiziuni locale, au fost la „vedere”. Deci am fost permanent la judecata cititorilor şi pot sa afirm aici ca pana acum nu am de ce sa-mi fie rusine de ceea ce am realizat ca jurnalist. Si inca ceva. Nu inteleg cum ati crezut ca eu ma ascund sub un pseudonim ca sa va raspund la observatiile facute? Puteam, dar nu imi sta in caracter, sa va fac eventual „eroul” unui editorial. Si nici nu era cazul. In rest, va doresc toate cele bune si va multumesc ca ne cititi.

  • 11 februarie 2010 la 0:17
    Permalink

    cele doua principate unite in Regatul ROMANIEI ai dreptate nu m-am exprimat pina la capat,dar partidele tot acelea doua erau oricum, cit despre traducerea din romana in romana venita din partea dvs poate fi in cazul in care m-ati fi convins ca macar in ambiguitatea dvs ati fi inteles ca articolul d.lui ziarist nu avea pretentii de studiu academic ci doar de o constatare pertinenta raportata la realitate…cit despre proletcultism, sau despre ce a fost cindva cineva este „de-a risu plinsu”…a, inca ceva: eu nu am scris ca dl Lepadatu se referea la Macedonski, am spus ca printre alti a fost si el un contestatar…citeste mai atent petrica…

  • 11 februarie 2010 la 10:02
    Permalink

    Multumesc pentru raspuns Mircea Lepadatu. Da, asa este am fost rau atunci cand am pomenit de perioada de la Drumul Socialismului si imi cer scuze. Din pacate oamenii au momente cand sunt rai. A fost si cazul tau Mircea Lepadatu dar nu dezbatem asta acum. Inca odata imi cer scuze. Cat il/o priveste pe domnul/doamna delaursu sa ii precizam ca partidele politice, liberal si conservator, s-au constituit formal abia in deceniul 8 al secolului al XIX-lea. Apoi, sa vedem de ce era Eminescu mai mult antilebral decat conservator. Titu Maiorescu fiind ministru al Instructiunii publice l-a numit pe Eminescu revizor scolar pentru doua judete din Moldova. El nu avea studiile necesare pentru acest post dar Maiorescu i-a aprobat derogarea. Apropo, asa l-a cunoscut pe Ion Creanga. Liberalii, cand au venit la putere l-au destituit tocmai pe motivul lipsei studiilor. Eminescu, om fiind si el, nu i-a iertat niciodata. Adeziunea sa la conservatori nu avea in primul rand ratiuni ideologice ci mai mult resentimente impotriva liberalilor. De aceea el poate fi caracterizat mai mult antiliberal decat conservator. Imi cer scuze dar eu nu am fost si nu sunt ambiguu de loc. Sunt chiar foarte clar. In ce priveste editorialul lui Mircea Lepadatu referitor la Eminescu cred cu tarie ca este neavenit, superficial prin apararea acestuia atunci cand nimeni nu-l ataca. Apropo, daca era nevoie de o discutie despre rolul lui Eminescu in cultura romana ea trebuia facuta pe larg, profund nu printr-o fraza cum a procedat Mircea Lepadatu.

Comenteaza

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.