Declaraţie politică a senatorului UNPR Haralambie Vochiţoiu: Jaful şi incompetenţa pun lacătul pe minele Văii Jiului şi pe industria energetică din România

Domnule Preşedinte,

Stimaţi colegi,

Soarta Complexului Energetic Hunedoara şi a mineritului în bazinul carbonifer al Văii Jiului, odinioară veritabile motoare ale rapidei expansiuni socio-economice a României, s-a transformat în anii post-decembrişti dintr-un pilon pe care se sprijinea independenţa energetică a ţării noastre,  într-o  sumbră activitate marcată de neîncetate probleme, revendicări sociale, înapoiere tehnologică, datorii exorbitante, prăbuşire a producţiei şi declararea insolvenţei.
Aşa cum am arătat, inclusiv de la această tribună în repetate rânduri, această situaţie nu ne putea conduce în acest punct fără concursul incompetenţei, lăcomiei, pasivităţii şi jafului practicate de o clică restrânsă, care a dispus cu iresponsabilitate ani la rând, sub forme diverse, de bogăţia reprezentată de huilă şi importanţa acesteia pentru sectorul energetic naţional. În decursul acestor ani, ai declinului treptat al mineritului şi Văii Jiului, Statul Român a intervenit prin investiţii, subvenţii, ajutoare şi ştergeri de datorii cu o sumă impresionantă, ce depăşeşte 20 de miliarde lei. Cu toate acestea, preţul de cost al energiei pe megawatt a ajuns să se dubleze, să se tripleze peste valoarea pieţei, fără ca acest fapt să se traducă într-o viaţă mai bună pentru mineri şi familiile lor, care continuă să ducă o existenţă tristă, într-o Vale a Jiului în care spectrul nesiguranţei, al falimentului şi pribegiei este tot mai ameninţător. În condiţiile în care anual, producţia de cărbune scade cu sute de mii de tone, înregistrându-se noi şi noi minimuri istorice, pentru cauzele acestui dezastru nu se dă socoteală iar cei responsabili întârzie să ajungă dinaintea dreptei judecăţi.
Este departe de mine gândul să mă substitui organelor de cercetare penală sau să fac treaba Ministerului Energiei. Nu acesta este motivul pentru care am solicitat instituirea unei Comisii parlamentare de anchetă sau am înaintat spre dezbatere un pachet de măsuri complementare simplei reorganizări a companiei care, luată separat, ar fi insuficientă pentru eliminarea pierderilor. Am făcut aceste lucruri pentru că sunt singurul parlamentar hunedorean care a coborât vreme de 10 ani în subteran, care a mâncat pâinea amară şi greu câştigată a minerilor iar soarta ortacilor mei şi a familiilor acestora a fost şi rămâne o prioritate a mandatului meu. Pentru drepturile lor, pentru supravieţuirea acestui important sector energetic al României, am propus 8 iniţiative legislative, unde evidenţiez declararea huilei ca Resursă minerală de interes strategic, prin modificarea şi completarea Legii minelor nr. 85/2003; am depus 14 interpelări, precum şi zeci de alte întrebări, declaraţii politice şi luări de cuvânt în plen. Mi-am câştigat cu prisosinţă dreptul la cuvânt pe această chestiune deosebit de importantă şi nu voi permite să mi se facă procese de intenţie, nici de agitatori care pretind că-i reprezintă pe mineri, nici de persoane cumpărate din presă cu bani publici, nici de aceia care caută să politizeze orice demers legitim de redresare a C.E.H.
Am reuşit până în prezent să ducem multe lucruri bune la îndeplinire, între care un mare succes l-a reprezentat modificarea Deciziei Comisiei Europene pentru aprobarea schemei de ajutor de stat pentru prelungirea acordării facilităţilor pentru pensionarii mineri din Valea Jiului. Am iniţiat Legea nr. 248/2015 – a Primului loc de muncă pentru asigurarea reîncadrării forţei de muncă disponibilizate, inclusiv prin restructurarea sectorului minier şi susţinerea financiară a unei cote părţi din salariu pentru trei ani de zile cu finanţare de la buget.
Cu toate acestea, o parte dintre demersurile iniţiate prin mijloacele parlamentare care îmi stau la dispoziţie, în apărarea drepturilor minerilor, a energeticienilor, pentru salvarea locurilor de muncă, au căzut peste urechi surde. Statul nostru, o spun cu mâhnire, are o mare vină în tolerarea acelora care s-au jucat cu soarta acestor oameni. Dacă nu am reuşit suficient de bine să atrag atenţia asupra acestui fapt, o voi face şi astăzi prin intermediul unor versuri care exprimă foarte bine această stare de fapt:

Obosiţi şi plini de praf,/ Praful negru de cărbune,/ Stăm şi ne uitam la hoţi,/ Cum pun lacătul pe Mine.
Fraţilor, să ne trezim,/ Să-ncercăm să ne-adunăm,/ Din străfunduri să ieşim,/ Mineritul să-l salvăm…
Şi acum să le-aratăm/ Onoare şi Demnitate,/ Nu murim ca nişte proşti,/ În genunchi, târâş, pe coate …
Hai ortaci cu braţe tari,/ În picioare să sărim, / Să vadă copiii noştri, / Că noi încă mai trăim…
Să vadă pe-această cale,/ Că nu suntem terminaţi,/ şi pot să traiască-n Vale,/ Lângă mamă, lângă fraţi
Să nu ne lăsăm acum, / şi să le-arătăm Mândria,/ Că suntem mineri în Vale,/ şi trăim în România…
Să se-audă pân’ la Haga,/ La Bruxelles, la Bucureşti,/ Că noi vrem acum dreptate,/ Ne-am săturat de poveşti…
Ne-au furat cu indolenţă,/ Toţi acei care-au condus,/ Ne-au băgat în Insolvenţă,/ Însă noi nu am apus…
Şi dă, Doamne, celor care/ Au furat din vistierie,/ Dă-le cătuşe şi zale,/ şi să zacă-n puşcărie…!!!

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Senator, Haralambie Vochiţoiu