Cum devin patriot…
Chestia asta cu patriotismul mi s-a părut întotdeauna ceva de intimitate. Adică, fiecare înţelege altceva, are un alt motiv, dacă eventual îl are, pentru „a-şi iubi ţara”. Am pus în ghilimele tocmai pentru că expresia s-a demonetizat prin uzitarea excesivă şi nepotrivită. De exemplu, câţi ar înţelege că nu am plecat din ţară (inclusiv) pentru că mă simt ataşat de Munţii Retezat…?
Dar un fapt aparent banal, insignifiant, m-a făcut să mă revolt aşa, idealist, împotriva drumului pe care a mers ţara asta, aşa amărâtă cum e ea. O tură de cumpărături la un supermarket. La raionul de legume-fructe, multe lădiţe frumos aranjate. În ele, produse cu estetică impecabilă – prune, pere de vreo trei sortimente, struguri, mere, mă rog, mă refer la fructele astea care se fac prin zonele temperate, nu la cele exotice.
Citind însă etichetele, m-am revoltat. Prune Polonia, pere Polonia, pere Turcia, pere Spania, mere Italia, mere Austria, mere Ungaria, struguri Italia. La legume, aproape acelaşi stil. Nu puteam citi niciunde mere România, pere România, roşii România.
Aş vrea să mă înţelegeţi. Am fost şi rămân un partizan al integrării României în Uniunea Europeană. Altfel, era mai rău. Voi vorbi aşadar, nu în spiritul naţionalist al economiei, ci în cel strict concurenţial şi economic. De ce nu avem fructe şi legume din ţara noastră? Să nu mi se răspundă doar cu clişeul „suntem piaţa lor de desfacere”. Nu austriecii, nici polonezii şi cu atât mai puţin spaniolii au venit în România să ne radă culturile şi livezile. Nu ei au distrus livada de la Geoagiu. Nu ei au distrus serele de la Sântuhalm. Nu ei au lichidat fostele CAP-uri comuniste, furând ţigla şi cărămizile, au vândut tractoarele la preţuri derizorii şi au dat ţăranilor câte două hectare, exact atât, pentru a fărâmiţa proprietatea, pentru a nu putea fi lucrată mecanizat.
Nu am nimic cu naţiile sus-pomenite, dar starea noastră actuală nu poate fi pusă pe seama transformării în piaţă de desfacere. Recent, într-un interviu televizat, Klaus Johannis a avut curajul să spună ceea ce nu a spus nici un alt politician – autostrada care trebuia construită era cea pe la Nădlac – Deva – Sibiu – Bucureşti. Cu prioritate pentru Sibiu – Deva, exact aşa a spus în emisiunea lui Moise Guran de la Antena 3, Sibiu – Deva, cel mai aglomerat tronson din ţară. Acuzaţi-mă de patriotism local, dacă doriţi, dar eu pe omul ăsta îl consider realist, nu populist. Poate cu astfel de oameni, dacă vor fi promovaţi, vom putea să facem autostrăzi pe unde trebuie, iar în supermarket voi putea citi şi „roşii România”.
P.S. Citesc, evident şi comentariile de pe site-ul ziarului. Le mulţumesc celor care le postează, în limbaj preponderent decent. Celor care mă acuză de tendenţiozitate faţă de Traian Băsescu, le răspund tranşant – nu sunt deloc tendenţios. Sunt ferm convins că ţara nu are nevoie de agresivitatea şi permanentul scandal provocat de preşedintele-jucător şi cred că pentru binele tuturor, el ar trebui schimbat. Prin vot.