Crematoriul speranţelor noastre de mai bine…

Patetic, nu…?
Ieri dimineaţă, ascultam/mă uitam cu jumătate de ochi la ştirile TV, parcă pe Realitatea. Sindicatele avertizează: am putea avea un milion de şomeri (în curând)! Criza se adânceşte. Senatorii se adună să vadă dacă-l pot schimba pe Geoană, chiar dacă există o supoziţie de neconstituţionalitate (who cares? dacă Geoană a fost… să spunem neinspirat, va trebui să-şi ducă cumva crucea până la capăt; a scăpat, se pare, cel puţin pentru o vreme). Cod galben de ger. Bechtel concediază 30 la sută din angajaţi. Nu avem bani decât pentru 30-40 de kilometri de autostradă. La Miercurea-Ciuc a fost înfiorător de frig! Guvernul vrea o nouă taxă, serviciile medicale ar urma să beneficieze şi ele de coplată. Criza mai durează, cei din învăţământ (alţi mega-păcăliţi!) se pregătesc de grevă, negocierile cu ministrul Funeriu au eşuat. Şi, colac peste pupăză, românii nu mai au bani de înmormântări şi preferă crematoriul, mai ieftin. Un tip a prezentat preţurile la sicrie, altul cât costă să arzi un adult sau un copil. Încurajator, mai ales că onor crainica ne-a anunţat că vrem nu vrem, tot la ei ajungem…!
Ştiri proaste. Ceva mai târziu, m-am întâlnit cu o cunoştinţă. Nu mă mai uit la ştiri, sunt de-a dreptul deprimată, mi-a spus persoana.
Da, realitatea este că am renunţat la Gâdea şi la ora de foc, nu mai am răbdare să văd mereu şi mereu ce rău va fi mâine. Apoi, am deschis calculatorul şi am reluat titlurile editorialelor mele din ultimele două săptămâni. Cu o singură excepţie, un editorial despre o idee – coincidenţă! tot a ministrului Funeriu – toate sunt negativiste. Mă rog, unele au aşa, doar o tentă, dar oricum, nu au o parte pozitivă dominantă.
Teoria jurnalistică sună aşa: ştirile rele sunt ştiri bune! Nimeni nu-i interesat de ceea ce merge bine. Cum o să dăm ştiri festiviste într-o asemenea perioadă? Eu însumi, cât eram jurnalist, vânam ştiri care aduceau audienţă – ele erau aproape invariabil negativiste, cu o plăcere sadică de a relata catastrofe şi situaţii extreme.
Acum câţiva ani, nu am fost de acord cu cineva, parcă un parlamentar, care propunea ca 50 la sută din ştiri să fie pozitive. Nu sunt nici acum, ar însemna o cenzură. Dar sunt excedat de ştirile astea. Dacă s-ar construi autostrăzi, s-ar mări salariile, elevii nu şi-ar filma profesorii cu telefonul, oamenii ar avea bani de înmormântări, oare s-ar da ştiri pozitive? Cred că nu.
Nu judec, constat.

3 comentarii la „Crematoriul speranţelor noastre de mai bine…

  • 11 martie 2010 la 9:19
    Permalink

    Gura pacatosului adevar graieste. Cred ca fara sa vrei recunosti ca uneori si presa are rol negativ prin cautarea senzationalului pentru audienta.

  • 11 martie 2010 la 10:23
    Permalink

    99% din stirile Jurnalului TVR Cultural sint optimiste (1% sint decesele personalitatilor). Asa ca poate ar trebui sa comutati de pe Mihai Gadea pe Marius Constantinescu.

    🙂

  • 11 martie 2010 la 12:32
    Permalink

    Ceea ce este mai tragic este ca daca se continua in ritmul acesta cred ca nu ne prinde 2011 pe linia de plutire si ne scufundam cu toate vitejiile pseudopolitice romanesti…ginditi-va ca pentru 5 milioane si ceva de pensionari si 1,5 milioane bugetari, neluind in calcul copiii, lucreaza doar 1,2 milioane de persoane producatoare de ceva profit si cum de la conducatorii acestei tarii solutiile nu vin si cum cei vinovati de marele jaf al tarii nu vor raspunde nici pe cealalata lume chiar daca a fost odata cind se cautau stirile rele pentru audienta, acum ele sunt cotidiane n-are sens sa se mai caute sunt aci la indemina oricui…cred ca singura stire pozitiva ar putea fi scriind ca in perioada proletcultista, adica daca ar fi adevarat ca duduie tractoarele pe ogoare, se colmateaza riurile se iriga cimpia manoasa si vaca lui cutarica asociatie da 100 litri lapte la hectar(vorba lui ceasca)sau se planteaza livezi, vii si padurile jefuite inconstient…

Comenteaza

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

stiri si ziare