Coşurile de la Hunedoara

Dacă tot am luat-o pe panta relatărilor despre clădiri degradate, un articol publicat într-un număr precedent al Mesagerului hunedorean („Coşurile Hunedoarei, puse la pământ”), îmi furnizează, iată, material pentru un alt editorial.
Vă propun un exerciţiu de imaginaţie. Ce-ar fi fost dacă prin 1750 să spunem, când utilitatea militară a castelelor era depăşită, statul austriac să fi decis că gata, ar putea demola castelul, pe care oricum îl foloseau ca pe un fel de depozit? Ar mai fi fost azi castelul cel mai vizitat monument din judeţ? N-ar mai fi fost! Pam-pam…
Georg Hocevar, austriacul care a dus locomotive cu abur în ţara sa (între noi fie vorba, salvându-le de la fier vechi…) a fost trimis în judecată. Patrimoniu, chestii… În schimb, nimeni nimic despre distrugerea căii ferate înguste Hunedoara-Govâjdie, a podurilor, „pierderea” vagoanelor trenuleţului. De unde se vede că legea patrimoniului operează diferenţiat. Noroc cu ONG-ul „Salvaţi mocăniţa Hunedoara”. Săraca mocăniţă, de mult a fost topită, pe bucăţele, prin cine ştie ce cuptor, că doar n-or fi sensibili samsarii de fier vechi la chestiuni de patrimoniu, ce-s ei, doctori docenţi…? Banul să iasă, cât mai repede…
Prin 1994, la solicitarea directorului general de atunci, Silviu Samoilescu, am realizat un film despre combinatul siderurgic – matriţa o mai am şi acum. Se punea problema dezvoltării, realizării unei structuri economice integrate etc., aspecte depăşite în timp. Totuşi, unul dintre aspectele relatate se referea la unul dintre furnale – fusese proaspăt retehnologizat, informatizat, mă rog, prezentat printre vârfurile tehnologice ale Hunedoarei, la acea vreme. Filmul stă mărturie. Au trecut câţiva ani şi toate furnalele au fost demolate. Nu a mai rămas nici unul – nici măcar cel în care se investiseră bani grei pentru retehnologizare.
În 2007, strategia de dezvoltare turistică a judeţului Hunedoara, realizată de o firmă specializată, prevedea între atracţiile posibile… turismul industrial, bazat pe existenţa unor (să le spunem vestigii) instalaţii strâns legate de un anumit tip de civilizaţie, mai precis cel industrial. Păstrat, un furnal ar fi devenit, mai mult ca sigur, în câţiva ani, un muzeu excepţional al ocupaţiilor metalurgice din zonă, care încep oficial undeva în jurul anului 1000 (a fost descoperit un cuptor datând din acea epocă), dar care cu siguranţă, sunt mult mai vechi. Dar în 2007, furnalele nu mai existau…
La această oră, cele mai complete date istorice le găsiţi pe blogul lui Ioan Romulus Vasile, fost director în combinatul siderurgic, la adresa http://romulusioan.blogspot.com/. Dar nu le putem cere indienilor care au cumpărat combinatul să fie patrioţi în locul nostru…

6 comentarii la „Coşurile de la Hunedoara

  • 15 februarie 2011 la 9:22
    Permalink

    mda, eu stiam ca zona aia e a primariei si nu a indienilor

  • 15 februarie 2011 la 12:31
    Permalink

    Voi verifica, oricum faptul e consumat. Un muzeu original al fierului se putea face intr-un furnal dezafectat, nu in cosurile pe care le-au daramat acum. Incinta unui furnal era un spectacol fascinant pentru un vizitator.

  • 15 februarie 2011 la 15:02
    Permalink

    Interesant articolul si cred ca foarte interesant este filmul din 1994. Avand in vedere ca toate furnalele s-au „topit” si ca peisajul hunedorean s-a schimbat pentru totdeauna, ar fi foarte interesant sa faceti public filmul, sa il puneti cumva la dispozitia doritorilor, eventual contra cost. Pe masura ce trec anii lumea isi va aminti tot mai putin de ce a fost Hunedoara industriei grele si imaginile vor fi un document foarte valoros.
    Mihai

  • 15 februarie 2011 la 15:06
    Permalink

    Ideea este buna, dar poate ca ar fi si mai bine daca am putea organiza o proiectie publica – filmul dureaza 30 de minute, poate la Galeriile de arte, sa poata participa un public mai numeros.Cu ocazia asta s-ar pune si de o dezbatere. O sa incerc sa obtin sprijinul ONG-ului care se ocupa de mocanita Hunedoara.

  • 4 martie 2011 la 19:51
    Permalink

    unde pot vedea filmuletul?

  • 22 septembrie 2011 la 23:00
    Permalink

    aţi verificat? aţi văzut că terenul aparţine primăriei, mai exact a eco-sidului care e o instituţie subordonată primăriei Hunedoara? şi coşurile furnalelor 4,5,7,8,9, coşurile de la oţelăria siemens martin 2 în număr de 8 şi multe alte construcţii au fost demolate în ultimii 2 ani de către această firmă la care primăria e acţionar majoritar şi nicidecum de către indian,.. de ce dezinformăm voit sau dacă chiar aţi greşit trebuia să vă informaţi înainte de scrierea articolului, pentru că sunteţi plătit pentru asta, să scrieţi articole.. mai ales că se ştie foarte bine şi de către majoritatea locuitorilor oraşului toată povestea cu siderurgia hunedoreană, ecosid , privatizarea nereuşită cu mittal, ce a fost şi ce a mai rămas etc,

Comenteaza

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.