Ceaţă deasă în Europa
Volodia Macovei
O analiză de ultimă oră a Institutului pentru Politici Publice (IPP) scoate la iveală o atmosferă deloc roză, înainte de alegerile pentru Parlamentul European, în întreaga Uniune. În ciuda declaraţiilor optimiste sau angajante din partea unor lideri UE, pesimismul şi euroscepticismul sunt în creştere în toate statele, iar temele reale ale alegerilor europarlamentare vor fi greu de abordat cu soluţii credibile.
Primul necaz este perspectiva unei prezenţe foarte slabe la vot. În fapt, de mulţi ani, există o tendinţă evidentă de scădere a interesului cetăţenilor europeni pentru alegeri. Problemele mari cu care se confruntă statele UE, lipsa de perspectivă a cetăţeanului, au condus la o îndepărtare a electoratului de clasa politică. Ceea ce se întâmplă şi în România, noi adăugând la peltea şi un nivel al corupţiei şi nepotismului politic devenite insuportabile.
Pe o perioadă mai lungă, din 1979, până în 2009, media europeană a prezenţei la vot a scăzut de la 65,7 la 43 la sută. Pe alegerile europene, România a pornit, în 2007, cu un modest 29,5 la sută, şi a ajuns, în 2009, la un şi mai modest 27,7 la sută. Şi nici în 2014 nu se simte prea bine, interesul pentru alegeri fiind în scădere. Poate doar un supliment de mici, găleţi şi trufandale i-ar mai scoate pe români la vot, aşa, să nu fim în coada listei.
Dar nu numai scăderea apetitului pentru vot e necaz, ci şi diminuarea puterii principalilor poli de forţă politică din Europa. Se estimează că, în acest an, socialiştii europeni vor fi aproape la egalitate cu popularii, cu un biet procent suplimentar pentru PPE, nesigur şi acesta. O egalitate tot în scădere, previziunile fiind că aceste două grupuri, împreună, vor depăşi chinuit 50 la sută din voturi, ceea ce este, evident, mult mai puţin decât acel 66 la sută pe care îl adunau în 1999. În acelaşi timp, cele mai cunoscute grupuri mici, fie ele doar eurosceptice, fie şi radicale, par să meargă către dublarea numărului de mandate avute până acum.
În paralel, ofertele cele două grupuri mari ar putea fi înghesuite în două idei: locuri de muncă (dar nu se ştie bine cum) din partea socialiştilor şi protejarea şi întărirea monedei euro, din partea popularilor. Cam firav, pentru marile necazuri ale Europei. Vom trăi şi vom vedea. Deocamdată, e ceaţă.
