Cãtunul din care a plecat şi ultimul dac

Carmen Cosman

La aproximativ 30 de kilometri de Orăştie, ascuns în Munţii Şureanu, un sat locuit încă de pe vremea dacilor îşi trăieşte ultimele clipe. Multe dintre casele părăsite de cei care populau odată cătunul s-au prăbuşit sub trecerea timpului, iar ierburile au pus stăpânire pe fostele gospodării.

Case din lemn, cu fundaţie din piatră
Cătunul Măgureni se află la aproximativ 30 de kilometri de Orăştie şi doar cunoscătorii zonei mai ştiu de existenţa lui. Oamenii şi-au părăsit locuinţele din munte, sătui de greutăţile vieţii izolate. Dar, cel mai mult au suferit că nu aveau o biserică, în jurul căreia să-şi trăiască evenimentele importante. Paradoxal, după ce şi ultimul localnic permanent a părăsit satul, aici a apărut un schit de măicuţe, unde vin în pelerinaj chiar foştii săteni să se roage. Cătunul Măgureni se află situat la circa 1.300 de metri altitudine, în sălbăticia Munţilor Şureanu, chiar sub Vârful Godeanu. Este înconjurat de păduri de fag şi brad, care par nemărginite, în timp ce gospodăriile localnicilor, aflate în poieni, sunt despărţite de distanţe considerabile. Măgureni este un cătun care număra în trecut peste 100 de locuitori. Pe măsura trecerii timpului, populaţia şi numărul de familii a scăzut, ajungând la un moment dat la nouă familii, iar astăzi, nici unul dintre urmaşii dacilor liberi nu mai locuieşte în permanenţă aici. Toate casele sunt construite din lemn, pe fundaţie din piatră şi sunt acoperite cu şindrilă, numită aici „prăştilă“, dar unele deja s-au prăbuşit sub greutatea timpului care a trecut peste ele.

Cu cai şi desagi
Administrativ, cătunul Măgureni a aparţinut, pe rând, de Notariatul Căstău, Sfatul Popular Sibişel, iar în prezent, de Primăria Beriu. Între 1950-1965, a funcţionat la Măgureni o şcoală cu clasele I-IV. Erau până la şapte-opt copii la şcoală. Din vechea instituţie, acum au mai rămas doar câţiva bolovani. Ca să ajungi în Măgureni, poţi merge pe poteca şerpuită ce pleacă de la Sarmizegetusa Regia, iar după un drum istovitor de aproape trei ore, fostul sat se deschide în faţa ochilor. De curând, însă, a fost amenajat un drum forestier, accesibil pentru maşinile mai înalte, care mai „taie“ din oboseala drumeţiei pe cărări montane. Până la construirea drumului forestier, însă, aprovizionarea oamenilor cu cele necesare se făcea incredibil de greu. Totul se transporta pe cai şi în desagi, parcurgând pe jos cărări şi poteci, care iarna erau aproape impracticabile. Oamenii plecau de vinerea la târg, la oraş şi ajungeau înapoi acasă doar duminica, pe la amiază. Aşa că nu e de mirare că, în cele din urmă, greutăţile au dus la depopularea zonei. Mulţi au ales să rămână în satele înşirate ca mărgelele la poalele munţilor. Dispariţia şcolii, la începutul anilor ‘70, a consemnat clar începutul sfârşitului pentru Măgureni. Oamenii au dorit să-şi dea copiii la şcoală, motiv pentru care au cumpărat case în Sibişel, Beriu sau Căstău, iar după ce au descoperit confortul traiului într-o casă conectată la reţeaua de curent, a fost greu pentru ei să se întoarcă să locuiască permanent la Măgureni.

Schitul nou, din străvechiul cătun
Totuşi, Măgureniul reînvie o dată pe săptămână la viaţă, duminica, atunci când se ţine slujba din biserica noului schit care a fost înfiinţat aici. „Schitul este de acum un an, de la 1 iulie, iar acum, suntem cinci măicuţe. Mai avem aici o singură vecină, care vine numai vara, cu animalele“, ne povesteşte măicuţa Maria. Măicuţele de la Schitul Măgureni au ales acest colţ de rai, deşi este greu cu aprovizionarea. Nu se plâng, însă, deşi abia acum îşi încropesc o gospodărie. Şi-au amenajat o mică grădină şi de câteva zile, au primit şi nişte capre de la un credincios cu inimă largă.
Măgurenii constituie un punct de deschidere spre zone de un mare interes turistic. După trei kilometri spre sud-est, e poteca spre muntele şi Vârful Godeanu (1.659 m), cel mai impunător ca altitudine din întreaga zonă. De pe Vârful Godeanu se deschide o spectaculoasă panoramă, atât spre Valea Mureşului, spre Deva, cât şi înspre Masivul Retezat şi Munţii Bihorului.