Actualitate

Care civilizaţie a existat cel mai mult timp pe Pământ?

China, Egipt sau Mesopotamia, este dificil de stabilit care civili­za­ţie a existat cel mai mult timp pe Pământ, dar cu siguranţă aceştia se numără printre candidați. Să acor­dăm atenţie faptului că vor­bim despre perioada de timp în care s-a desfăşurat existenţa aces­tor civilizaţii şi nu despre cea mai veche civilizaţie din lume, scriu cei de la Desprelume. Istoria a văzut multe imperii și civilizații care s-au ridicat şi s-au prăbuşit. Unele au supravieţuit cel mult câ­teva decenii, în timp ce existenţa altora s-a întins pe parcursul se­co­lelor. Așadar, să vedem cine a re­zis­tat cel mai mult timp!

Nu e simplu
La prima vedere, aceasta poate părea o întrebare simplă, dar răs­pun­sul este departe de a fi unul sim­plu. Principala problemă care apare este că istoricii moderni nu sunt de acord cu privire la unele din­tre caracteristicile utilizate pentru a răspunde la această întrebare. De exemplu, este indicat să folosim termeni precum „civilizație” în toate cazurile? Dar ce anume constituie una? Cum măsurăm când începe și când se termină o civilizație? Având în vedere că multe dintre civilizațiile istorice semnificative au cunoscut, de asemenea, perioade în care au fost conduse de puteri străine, pot fi ele considerate o entitate de lun­gă durată sau cu totul altceva?
Conceptul de „civilizație” este frus­trant de dificil de definit și de utilizat într-un mod semnificativ și com­parativ, deci cum putem abor­da această provocare? Ei bine, un lucru pe care îl putem căuta sunt do­vezile unei culturi și tradiții du­ra­bile în timp. Schimbarea paradigmei în acest fel ne oferă ceva puțin mai substanțial de care să ne agățăm. Următoarele exemple sunt consi­de­rate cele mai longevive culturi din istorie, dar o evaluare a naturii lor va arăta exact de ce termenul de „civilizație” este atât de compli­cat.

China antică
Dacă e să facem un sondaj pentru a afla care civilizaţie a existat cel mai mult timp pe Pământ, este foarte probabil ca cei mai mulţi dintre respondenţi să spună China. Şi pe bună dreptate. În primul rând, China are cea mai longevivă limbă scrisă din lume. Se estimează că limba în sine este folosită de apro­xi­mativ 6.000 de ani, dar, mai uimitor, există caractere folosite şi astăzi care sunt prezente pe artefacte antice. De exemplu, scrierile de pe oasele de oracol folosite pentru divinație, care sunt vechi de cel puțin 3.000 de ani. Nu există nicio altă cultură în altă parte a lumii care să se poată lăuda cu o continuitate atât de solidă.
Cu toate acestea, putem com­pa­ra China modernă cu pre­de­ce­soa­rea sa antică sau este prea diferită pen­tru a fi considerată parte a unei sin­gure și lungi civilizații? Dacă da, atunci China poate fi considerată ca având o ve­chime de peste 5.000 de ani. Potrivit unui studiu întins pe o perioadă de zeci de ani realizat de Administrația de Stat a Patrimo­niu­lui Cultural Chinez, chiar aşa stau lucrurile.
Dar nu toți istoricii sunt de acord. În primul rând, această afirmație are o valoare politică semnificativă, deoarece ajută la legitimarea structurii existente a Chinei contemporane. În al doilea rând, întreaga regiune este atât de vastă și alcătuită din grupuri etnice diferite încât este dificil să le numim un popor omogen cu aceeași cultură și tradiții.

Egiptul antic
Pentru a stabili care civilizaţie a existat cel mai mult timp pe Pământ trebuie, cu siguranţă, să avem în vedere existenţa Egiptului antic. Dar, din nou, aceasta este o evaluare dificil de făcut.
Egiptul a fost un vast regat din lumea antică, care a fost unificat pentru prima dată în jurul anului 3.100 î.Hr. și a rezistat până în anul 332 î.Hr. când a fost cucerit de macedoneni. În ciuda acestei cuceriri militare şi politice, limba a rămas aceeași, iar hieroglifele au continuat să fie folosite până în secolul al V-lea d.Hr., la 3.500 de ani după ce au fost dezvoltate pentru prima dată.[sursa]
În egală măsură, unii s-ar putea concentra asupra religiei egiptene antice ca indicator al longevității sale. Dar nici aceasta nu a fost o expresie culturală statică. Religia s-a schimbat în timp, împreună cu oamenii care o practicau, până când a fost înlocuită în cele din urmă de creștinism în primul secol al erei noastre.

Mesopotamia
Regiunea din sud-vestul Asiei, bazată în jurul bazinelor hidrografice ale râurilor Tigru și Eufrat, este considerată a fi „Leagănul Civilizației”. Cuvântul Mesopotamia în sine provine din greaca veche și înseamnă „teritoriul dintre râuri”. În această regiune au avut loc unele dintre cele mai importante evoluții din istoria timpurie a omenirii, inclusiv inventarea roții, a bărcilor cu pânze, a hărților, a scrisului, a matematicii și multe altele.
Oamenii s-au stabilit pentru prima dată în această regiune în epoca paleolitică și au beneficiat de solurile bogate rezultate în urma inundaţiilor. În urmă cu aproximativ 12.000 de ani, oamenii care locuiau acolo au pus în valoare acest teren fertil în ceea ce se numește Revoluția agricolă. Apoi, în urmă cu aproximativ 5.000-6.000 de ani, a avut loc Revoluția urbană, când au început să se formeze orașe mai mari din diferitele sate. Primul oraș, care datează din jurul anului 3.200 î.Hr., a fost Uruk și se crede că a fost creat de sumerieni. Aceştia sunt, de asemenea, recunoscuți ca fiind creatorii primului limbaj scris.
Istoria Mesopotamiei este vastă și complicată, asistând la o succesiune de conducători și dinastii diferite care au preluat conducerea, pentru ca mai târziu să cadă în mâinile altora. Printre acestea se numără Imperiul Akkadian, poporul Gutian, oraşul-stat Ur, babilonienii, hitiții, asirienii și Imperiul Persan. În anul 332 î.Hr., Alexandru cel Mare a cucerit regiunea, iar după moartea sa, aceasta a devenit parte a Imperiului Seleucid grec.
Luată în ansamblu, Mesopotamia ar putea fi concepută ca având o istorie la fel de lungă precum cea a Egiptului antic. Dar, în egală măsură, este dificil de spus dacă aceasta reprezintă o perioadă de continuitate sau o succesiune de transformări în nucleul diferitelor culturi.

 

Descoperă mai multe la Stiri si informatii din judetul Hunedoara. Mesagerul Hunedorean

Abonează-te acum ca să citești în continuare și să ai acces la întreaga arhivă.

Continuă lectura