BÂRFE, ZVONURI, ADEVĂRURI
Mare hărmălaie la o uzină dintr-o zonă în care nu mai există nici măcar un purtător de lămpașe. Gurile rele spun cu tărie că s-a dat o petrecere de poveste după ce s-a bifat un obiectiv – e drept, impus de alții, finanțat tot de ei, că doar nu era să pună uzina banii. Nu că ar fi avut de unde… Cârcotașii mai șoptesc că la tăierea de panglică trebuia să sosească și un pește mare de la București, cu titlu și epoleţi administrativi, numai că n-a mai apucat să urce dealul spre petrecerea cu panglică. Asistența, pregătită cu „muzică ambientală”, plăcinte, grătare și pălincuță, a stat cu ochii pe drum până când cineva din alaiul invitatului a dat de veste că îl așteaptă de pomană. Cum masa era deja întinsă, diriguitorii uzinei n-au mai stat pe gânduri, au pus discursurile în cui și s-au omenit fără fanfară, că doar nu era să strice mâncarea pentru că nu a venit șeful.
Niște edili din cea mai micuță localitate de la vestul regiunii cu lămpașe sunt iarăși la fundul sacului. Gurile rele zic că în pușculița urbei n-au rămas bani nici de scobitori, darămite pentru alte pretenții edilitare. Problema mare cea mai mare este că nici de pe la alții nu mai pot cere ceva ca să acopere măcar necesarul pentru lefuri, curățenie și lumină. Cârcotașii zic că două sunt motivele pentru care portofelul e gol și scârțâie: pe de o parte, bruma de bani a fost cheltuită „strategic” pe diverse proiecte nu tocmai utile, iar pe de altă parte, nu prea există afaceri prin zonă care să pompeze impozite, căci cine să vină să investească într-o urbe îmbătrânită rău.