BÂRFE, ZVONURI, ADEVĂRURI

Vorbesc cârcotașii pe la colțuri că o du­du­ie, angajată la primăria cu cetate în spate, nu dă pe la serviciu decât din an în Paște, cum se zice. Duduia noastră este acoperită în timp ce își ajută fiica prin Timișoara, de o colegă, părtașă și ea la aceste ilegalități făcute sub nasul primarului. Adică nu chiar sub nasul lui, că biroul duduii e mai spre sediul Finanțelor Publice. Însă, spun unii angajați de-ai institu­ției, nu se face așa ce­va. Adică unii lucrează, iar alții, cum e colega de care vorbim aici, e mai tot timpul plecată, nu vine la birou, iar când vine se pune pe bă­ut și pe mâncat pizza. Cam în asta constă activită­țile ei, anunță gurile rele.

Spun cârcotașii prin târg că un șef de insti­tuție din zonă tremură de câteva zile. Nu din cauza frigului, ci din pricina faptului că riscă să-și piardă postul căl­duț. Cică omul, anunță zvonerii de serviciu, vine cu teamă zilnic la birou, nu cumva să-l fi dat afară careva de la centru. Din acest mo­tiv, respectivul a în­tre­rupt orice formă de con­trol, că nu știe pe la ce partid trebuie să se înscrie și să nu deran­jeze pe cineva, din gre­șeală. Gurile rele șu­șotesc că respectivul este pregătit să-și tră­deze colegii de partid, nici nu clipește când face trecerea la altă for­mațiune politică. Asta, dacă va fi nevoie și omul riscă să fie schimbat din funcție. Așa că, deocamdată, se pune bine cu toată lumea, nu mai folo­seș­te funcția ca să șan­ta­jeze oameni cinstiți.