Atenţie la UNPR!

Despre Uniunea Naţională pentru Progresul României (UNPR), partid care s-a născut cu nici doi ani în urmă, se spun multe lucruri. Dar, dintre toate câte se spun, doar două astfel de legende urbane s-au cuibărit până acum în conştiinţa celor interesaţi de viaţa politică autohtonă. Mai exact, cei mai mulţi spun despre UNPR că este o formaţiune politică artificială, înfiinţată de transfugi din alte partide, îndeosebi din PSD, dar şi de la conservatori şi liberali. Este vorba, spun cârcotaşii, de persoane marginalizate, sau care n-au fost promovate pe funcţiile la care aspirau, în partidele din care făceau parte. Cei care gândesc aşa despre UNPR nu dau nici o şansă acestui partid să intre în parlament la alegerile viitoare, ei susţinând că  va dispărea tot aşa de rapid cum a şi apărut pe scena politică. Şi dau ca exemplu, ApR, partid rupt în 1997 tot din PSD (pe atunci PDSR), care după un succes nesperat la alegerile locale din vara lui  2000, n-a intrat în parlament în toamnă şi a dispărut din peisaj, fiind înghiţit de liberali în 2001. Ei văd aproximativ acelaşi scenariu şi în ce priveşte Uniunea condusă de generalul cu patru stele Gabriel Oprea.
Din a doua categorie fac parte cei care cred că UNPR a apărut pe scena politică la sugestia şi cu sprijinul consistent al preşedintelui Traian Băsescu. Argumentul celor care susţin această teorie? PDL, partidul de suflet al preşedintelui Băsescu, prin măsurile antipopulare, impuse de criza economică, pe care le-a luat şi pe care urmează să le ia, se erodează tot mai puternic, scăzând în intenţiile de vot ale populaţiei. Iar la această cădere a PDL în dizgraţia electoratului, contribuie şi acuzaţiile de corupţie la adresa unor lideri democrat-liberali din judeţe, dar şi de la centru, care s-au lăsat cu arestări şi condamnări. Ca urmare, există posibilitatea ca la alegerile de la anul, PDL să obţină un scor care să-l scoată din cărţile guvernării, fie şi într-o alianţă post-electorală. Iar Traian Băsescu nu-i omul care să stea cu mâinile în sân şi să accepte în ultimii doi ani ai preşedinţiei sale, o coabitare cu un guvern condus de Victor Ponta şi cu parlament dominat de USL, care, dacă are majoritatea necesară, s-ar putea chiar să-l scoată mai repede din Palatul Cotroceni. Prin urmare, a clocit un nou partid, cu doctrină de centru-stânga (menit să rupă, în primul rând, din voturile PSD), care, cu sprijinul adecvat, să crească în aşa fel, încât la alegeri să obţină în cel mai rău caz 10-12 la sută din voturi, cea mai optimistă ţintă fiind 19-22 la sută din sufragii.
Acestea sunt, aşadar, principalele două legende urbane referitoare la apariţia UNPR pe scena noastră politică. După cum a luat fiinţă, devenind direct partid parlamentar, care are grupuri în ambele camere, ţinând cont şi de persoanele care conduc UNPR la nivel central şi în teritoriu, cred că adevărul este undeva pe la mijloc. Însă, dacă este vorba de evoluţia UNPR de la înfiinţare şi până acum, despre ce se întâmplă în acest partid în ultima vreme, poate ar trebui ca liderii USL să fie mai atenţi la formaţiunea condusă de ministrul Oprea, să nu-i considere pe uneperişti doar nişte outsideri care nu vor conta în bătălia electorală. Dar, asupra acestor lucruri ne vom apleca într-un viitor comentariu.