Anularea unor obligaţii fiscale în cazul persoanelor fizice care au acţionat ca şi un dezvoltator imobiliar

21 ianuarie 2018 Mesagerul Hunedorean

În Monitorul Oficial nr. 52/18 ianuarie 2018 a fost publicată Legea nr. 29/15 ianuarie 2018 privind anularea unor obligaţii fiscale.
Iniţiatorii propunerii legislative au justificat, în expunerea de motive, că promovarea acestui act normativ a fost determinată de necesitatea îndreptării situaţiilor apărute în practică din cauza aplicării neunitare a legislaţiei fiscale de către organele fiscale referitoare la impozitarea veniturilor obţinute de persoanele fizice din transferul proprietăţilor imobiliare.
În cuprinsul H.G. nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aplicabilă pentru perioada 01 ianuarie 2004 – 31 decembrie 2015 (art.77^1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal) şi al H.G. nr. 1/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, aplicabilă pentru perioada 01 ianuarie 2016 – prezent (art. 111 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal) se precizează că veniturile din transmiterea dreptului de proprietate sau a dezmembrămintelor acestuia pentru proprietăţile imobiliare din patrimoniul afacerii nu se impozitează conform prevederilor stabilite pentru veniturile din transferul proprietăţii imobiliare din patrimoniul personal, acestea fiind incluse în categoriile de venituri pentru care venitul net anual se determină pe baza datelor din contabilitate.
Prin urmare, în baza acestor prevederi legale, veniturile din activităţile desfăşurate de către personale fizice care au acţionat ca şi un dezvoltator imobiliar, care au fost impozitate ca venituri din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal (exemplu: începând cu data de 1 ianuarie 2016, impozitul datorat s-a calculat prin aplicarea cotei de 3% asupra venitului impozabil) au fost şi ar fi trebuit încadrate, conform prevederilor legale precizate mai sus, la venituri din activităţi independente şi impozitate corespunzător (prin aplicarea cotei de 16% asupra venitului impozabil) la care se adaugă, corespunzător, şi contribuţiile sociale aferente. În acelaşi sens, Curtea de Conturi a României, prin adresa nr. 711811/24.03.2014 către Direcţia generală de legislaţie Cod fiscal şi reglementări vamale din Ministerul Finanţelor Publice, referitoare la tratamentul fiscal privind impozitarea veniturilor obţinute de persoane fizice care construiesc şi vând în mod repetat imobile, a considerat că în cazul în care persoana fizică desfăşoară o activitate de construire a unor imobile în vederea revânzării, sunt întrunite criteriile care definesc preponderent existenţa unei activităţi independente, în această situaţie persoana fizică obţinând venituri din activităţi independente al căror tratament fiscal este prevăzut la Titlul III ”Impozit pe venit” din Codul fiscal, Cap. II. ”Venituri din activităţi independente”.
O mare parte din persoanele fizice care au realizat operaţiuni imobiliare constând în construirea de clădiri şi vânzarea acestora, cumpărarea şi vânzarea de construcţii şi terenuri au fost controlate de organele fiscale competente, acestea reconsiderând modalitatea de impozitare a veniturilor obţinute de către dezvoltatorii imobiliari persoane fizice din activitatea desfăşurată de aceştia – în sensul că nu datorau impozit pe venitul din transferul bunurilor imobile din patrimoniul personal, ci impozit pe venitul din activităţi independente.
Urmare controalelor efectuate, organele fiscale competente au emis decizii de impunere în legătură cu reîncadrarea veniturilor – au stabilit obligaţii fiscale suplimentare, impozit pe venit şi contribuţii sociale datorate de către persoanele fizice care au acţionat ca şi un dezvoltator imobiliar.
Odată cu adoptarea şi promulgarea Legii nr. 29/din 15 ianuarie 2018 privind anularea unor obligaţii fiscale, persoanele fizice care au acţionat ca şi un dezvoltator imobiliar beneficiază, pentru perioadele fiscale de până la 1 iunie 2017, de anularea obligaţiilor fiscale suplimentare stabilite de organele fiscale competente, astfel:
În cazul tranzacţiilor pentru care s-a aplicat impozitul pe venit din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal al persoanelor fizice, se anulează diferenţele de obligaţii fiscale principale, respectiv impozitul pe venit şi contribuţiile sociale, precum şi obligaţiile fiscale accesorii aferente acestora, stabilite de organul fiscal prin decizie de impunere emisă şi comunicată contribuabilului, ca urmare a reîncadrării acestor venituri ca venituri dintr-o activitate independentă, obţinute de către persoanele fizice din transferul proprietăţilor imobiliare care fac parte din patrimoniul afacerii, pe perioadele fiscale de până la 1 iunie 2017, şi neachitate până la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Organul fiscal nu reîncadrează veniturile obţinute de către persoanele fizice din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal ca venituri dintr-o activitate independentă şi nu emite o decizie de impunere în legătură cu o astfel de reîncadrare, pentru perioadele anterioare datei de 1 iunie 2017.
Anularea obligaţiilor fiscale se efectuează din oficiu, de către organul fiscal competent, prin emiterea unei decizii de anulare a obligaţiilor fiscale care sunt comunicate contribuabilului.
În cazul în care, anterior intrării în vigoare a prezentei legi, organul fiscal competent a emis, dar nu a comunicat decizia de impunere prin care a stabilit obligaţii de natura celor prevăzute în lege, acesta nu mai comunică decizia de impunere, iar obligaţiile fiscale se scad din evidenţa analitică pe plătitor, pe bază de borderou de scădere.
Persoanele care au efectuat plata obligaţiilor fiscale pentru care prezenta lege prevede anularea acestora au dreptul la restituirea sumelor achitate.
În opinia noastră, prin anularea acestor obligaţii fiscale au fost/sunt încălcate cel puţin următoarele principii reglementate la Cap.II. ”Aplicarea şi modificarea codului fiscal”, art. 3 ”Principiile fiscalităţii” lit. a) şi c) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal:
– neutralitatea măsurilor fiscale în raport cu diferitele categorii de investitori şi capitaluri, cu forma de proprietate, asigurând prin nivelul impunerii condiţii egale investitorilor, capitalului român şi străin;
– justeţea impunerii sau echitatea fiscală asigură ca sarcina fiscală a fiecărui contribuabil să fie stabilită pe baza puterii contributive, respectiv în funcţie de mărimea veniturilor sau a proprietăţilor acestuia,
– măsurile luate prin lege putând fi apreciate chiar ca fiind discriminatorii.