Fara bascalie

Explicarea nostalgiei

Povestirea spune că la o masă, doi bătrâni stăteau la taclale. În imediata lor vecinătate, un tânăr trăgea cu urechea.
Ei, spunea unui dintre cei doi bătrâni, mai ştii tu cum era în război?
Da, rău…Trăgeau ăia în noi…ba ruşii, ba nemţii, după cum ne-am dat noi, ba cu unii, ba cu alţii. Abia-abia am scăpat…
Da, şi mai ştii cum a fost la Cotu’Donului…Ger, că nu-mi mai simţeam picioarele…Greu a fost…
La masa alăturată, tânărul tot trage cu urechea, din ce în ce mai aproape de cei doi.
Da, era un frig, parcă îl simt şi acum în oase. Nemţii ne băgaseră în linia I, nu aveam mantăi, nu aveam pâslari, şi-au bătut joc de noi… Bine c-am scăpat… Trăgeau ruşii obuz după obuz, până ne-au înconjurat de tot.
Da, ţin minte, noroc cu căpitanul nostru, când a simţit că treaba-i gata şi nu mai avem şanse, ne-a spus, băieţi, acum fiecare pentru el… Dacă nu făcea asta, acolo ne rămâneau ciolanele!
Greu a fost…
Da, greu…
În momentul ăsta, tânărul nu mai rezistă. Se întoarce spre cei doi şi cu riscul de a fi admonestat că trage cu urechea, se bagă în discuţie.
Oameni buni, dacă era aşa greu, dacă abia aţi scăpat, la ce bun să vă tot povestiţi atâta şi să vă tot amintiţi? Era greu, uitaţi! Nu e mai bine…?
Da, băiete, era greu…abia am scăpat…dar eram tineri, înţelegi…? Eram tineri…
Mai e nevoie să explic de unde şi cum se recoltează o parte dintre nostalgicii comunismului? Asta, apropo de împlinirea celor 20 de ani brucanieni.

Comenteaza

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Descoperă mai multe la Stiri si informatii din judetul Hunedoara. Mesagerul Hunedorean

Abonează-te acum ca să citești în continuare și să ai acces la întreaga arhivă.

Continuă lectura