Gura lumii, 17.09.2018
Otravă aruncată pe apă. Se întâmplă într-o regiune cu lămpaşe, iar cei care ar trebui să se asigure că vinovatul este aspru sancţionat se fac că nu văd. Se întâmplă acest lucru de ani buni, iar cârcotaşii spun că delăsarea organului competent nici măcar nu are un motiv financiar. Cu alte cuvinte, inspectorul nu ia şpagă pentru a se face că nu vede că produse petroliere au fost deversate pe cursul unei ape, ci pur şi simplu n-are chef să muncească. Mai exact, mai spun bârfitorii, pentru a ajunge în zona dezastrului, individul ar trebui să parcurgă o distanţă de vreo doi kilometri prin apă adâncă până la genunchi. Lenea şi dezinteresul îl fac pe individ să permită de bună bucată de vreme otrăvirea apei.
Scenă demnă de ”cascadorii râsului” într-o instituţie a judeţului. Gurile rele spun că un şef, inutil ani în şir, care şi-a dovedit doar eficienţa în a aranja lucrurile pentru el, ameninţă că se retrage. Omul este foc şi pară că i-au fost luate jucăriile şi nu mai poate decide investiţii de pe urma cărora să ”încaseze”. Individul, spun cârcotaşii, zilele trecute s-a dus la partid şi a dat cu mapa de birou. Pe un ton grav, a ameninţat că va demisiona din funcţie dacă nu i se dau jucăriile înapoi. Şeful organizaţiei s-a uitat chiorâş la el şi l-a încurajat să comită gestul. Ceea ce a urmat este desprins din telenovele siropoase. Nu doar că individul şi-a retras ameninţarea, dar pentru a nu fi forţat să recurgă la gestul cu care ameninţase, s-a pus pe pupat inelul şefului. A realizat că nu mai găseşte el un locşor de pe urma căruia să ia bănet grămadă, să aibă maşină la scară, secretară, iar munca lui să fie doar fumatul la birou.
