15 kilometri de Europa…
Joia trecută am plecat spre Bucureşti. Între Deva şi Orăştie, aglomeraţie de zile mari. După Orăştie se mai „luminează”, dar înainte cu vreo cinci kilometri de Sebeş, ne oprim. Nu ştiu de ce, poate e accident. Nu e. Se lucra la drum, deci îi scuzăm. Dar în Sebeş e blocaj adevărat, TIR-urile se învârt greu în jurul unui sens giratoriu care le trimite pe o străduţă dosnică.
Mai facem câţiva kilometri, până în dreptul intersecţiei cu drumul care duce spre comuna Câlnic. Oprim din nou, se pare că de data asta, chiar este un accident. Mă iau după alţi şoferi, mai nerăbdători, care decid să nu stea la coadă şi virăm spre Câlnic, pe un drum judeţean în stare foarte bună. Dincolo de Câlnic nu mai fusesem, nu ştiam unde duce drumul, dar m-am conformat spiritului de turmă, bazându-mă pe faptul că aceia ce intrau pe drumul respectiv ştiau ce fac. Ştiau, într-adevăr. Parcurgem repede cei trei kilometri până la Câlnic, apoi ne îndreptăm spre Gârbova. Asfaltul, excelent, peisajul, de asemenea (chiar mi-a făcut plăcere ocolul inopinat, nu eram grăbit…). Numai că după Gârbova, alt blocaj, chiar şi pe drumul judeţean. Există vreo trei podeţe înguste, dintre care unul permite accesul unei singure maşini. Am aşteptat să trecem pe rând, când unii, când alţii…
În fine, drumul ne scoate la intrarea în Miercurea Sibiului, exact în dreptul cozii de autovehicule care se formase din cealaltă direcţie. După exact trei ore de la plecarea din Deva, sosesc la Sibiu – 115 kilometri… Trei ore pentru 115 kilometri…! Cum spuneam, noroc că nu eram grăbit, dar mulţi alţii probabil că erau.
Şoseaua de centură a Sibiului, în regim de autostradă. Singura porţiune a drumului Deva-Bucureşti, unde ai putea crede că te afli undeva în Europa, care începe din Ungaria. Încă nu s-au furat şi nici nu au fost îndoite barele care servesc drept parapeţi, pe margini şi între benzi. Încă nu s-a şters marcajul alb. Încă nu a puşcat asfaltul, încă nu a fost cârpit… Indicatoarele sunt la locul lor, în jur dealuri verzi, marginea carosabilului şi zona dimprejur încă nu s-au umplut de PET-uri aruncate pe geam de tot soiul de nesimţiţi rutieri.
Bucata asta ţine 16 kilometri. După care am reintrat în România.
