„Vreau să avem siguranţa că, în Hunedoara, siderurgia nu moare”

Mihai Leonard

Este născut în localitatea Cristur, judeţul Hunedoara. A absolvit Facultatea de mecanică-secţia TCM, din cadrul Institutului Politehnic Timişoara. Începând cu anul 1983, s-a angajat la Combinatul Siderurgic din Hunedoara. Aici a parcurs toate treptele ierarhice, de la inginer stagiar în laminoare, şef atelier, şef secţie adjunct, inginer şef laminoare, director întreţinere, director executiv, iar începând din toamna anului 2006, este director general al ArcelorMittal Hunedoara.

***
Cum este să fii director într-un grup cum este ArcelorMittal?
Când eram student şi ni se spunea la cursuri că activitatea de conducere este o artă, nu prea înţelegeam. A trebuit să treacă mulţi ani, să ajung într-o funcţie de conducere la nivel de fabrică, pentru a înţelege pe deplin sensul afirmaţiei. A conduce este într-adevăr o artă şi trebuie să te naşti cu aptitudinile necesare, cu dorinţa şi puterea de a învăţa.
Care au fost perioadele cele mai dificile din cariera dumneavoastră la ArcelorMittal şi care v-au fost priorităţile?
Perioade dificile au fost toate, în special începând cu anii ’90. Dar anul cel mai dificil a fost 2008. A fost anul la finele căruia trebuia să demonstrăm prin rezultate că uzina din Hunedoara este viabilă. Era finalul perioadei de monitorizare a Comisiei Europene – monitorizare care s-a aplicat tuturor combinatelor care înainte de privatizare au beneficiat de ajutoare de stat. Miza era uriaşă, întrucât un verdict negativ ar fi dus la închiderea unităţii.
După cum se ştie însă, totul a decurs bine, iar Comisia a dat verdict pozitiv: unitatea este viabilă. Anul 2008 a fost şi anul în care s-a cristalizat şi aprobat planul de investiţii la Hunedoara, scopul fiind bineînţeles creşterea performanţei, readucerea Hunedoarei în topul firmelor de succes.
Cum a apărut ideea construcţiei unui nou laminor la Hunedoara?
Prima dată când s-a discutat şi chiar s-a negociat un astfel de laminor a fost în perioada 2002-2003. După privatizarea firmei, ţelul meu a fost să opresc declinul, care parcă nu se mai oprea şi să realizăm un nou început. Am reuşit, pentru că am o echipă dedicată şi nişte colegi minunaţi. Ca istorie, în toamna anului 2006, când am fost promovat director general la combinat, am căutat obsesiv idei de salvare şi chiar de relansare a unitătţii. Aveam în minte discuţiile tehnice din anul 2002, la care am participat şi eu, privind un laminor de euro profile. Am avut şansa ca în decembrie 2006, să fim vizitaţi de unul dintre directorii bordului ArcelorMittal. A fost o vizită de doar câteva ore. Şi atunci, s-a stabilit că Hunedoara – ca structura de mini mill – nu poate exista fără minimum un laminor. Laminoarele existente fiind vechi şi depăşite moral, s-a decis analiza privind construcţia unui laminor nou. Studiile de piaţă ne-au condus în direcţia producerii de euro profile.
Care este stadiul realizării investiţiei noului laminor?
În ciuda a tot felul de zvonuri, unele chiar în presa locală, lucrarea este în grafic, aceasta însemnând că în 15 august a.c., se finalizează fundaţiile, urmând montajul noii linii de laminare. Cuptorul de reîncălzire este finalizat, iar utilajul mecanic pentru partea de finisare este deja montat. Ştiu că pare incredibil să construieşti un laminor într-un an şi jumătate, dar totuşi, aceasta este planificarea. Probabil că o asemenea execuţie, într-un timp atât de scurt, este o premieră. Şi repet, suntem în grafic, aceasta însemnând că de ziua naţională a României, a 1 decembrie a.c., să începem probele la rece şi la cald.
Care sunt priorităţile actuale ale combinatului siderurgic hunedorean? Există şi alte proiecte de investiţii în perioada următoare?
Planul de ansamblu pe care l-am conceput este ca Hunedoara să producă 700.000 tone de oţel pe an, în concordanţă cu cele stabilite prin acordul de aderare la Uniunea Europeană, cu un cuptor electric, o instalaţie de tratare a oţelului, o linie de turnare continuă şi un laminor de europrofile. În anii trecuţi, s-a modernizat cuptorul electric, am construit o nouă instalaţie de tratare a oţelului şi am demarat execuţia noului laminor. Investiţiile majore, imediat următoare, sunt legate de modernizarea desprăfuirii la Oţelarie, degazor şi construcţia unei fabrici noi de oxigen.
Noul laminor va crea noi locuri de muncă?
Noul laminor înseamnă şi transfer de tehnologie. Tehnologie actuală, ceea ce înseamnă pe viitor şi modificări în structura personalului. Oricum, prin creşterea capacităţii de producţie, lucrurile se vor îmbunătăţi la combinat.
Şi acum, să trecem la o altă temă. Ce ne puteţi spune despre o posibilă candidatură a dumneavoastră la Primăria Hunedoara, candidatură despre care se vorbeşte tot mai mult prin municipiu şi nu numai?
Am să vă dau acelaşi răspuns pe care l-am dat tuturor celor care m-au întrebat dacă voi candida. Deocamdată, nu m-am gândit serios la o eventuală candidatură, deşi, trebuie să recunosc, mi s-au făcut propuneri în acest sens. În  momentul de faţă, singura mea preocupare, toată energia mea sunt canalizate într-o singură direcţie: finalizarea la timp şi în condiţii bune a noului laminor şi a celorlalte  investiţii programate în combinat. Asta, deoarece, vreau să avem siguranţa că în Hunedoara siderurgia nu moare, că vor exista în continuare locuri de muncă pentru hunedorenii mei, că acest combinat siderurgic, în jurul căruia s-a clădit municipiul Hunedoara, nu se va închide în anii următori. Dacă, totuşi, voi candida la Primăria Hunedoara, o voi face pentru a demonstra că în orice situaţie, chiar şi în vremuri de restrişte cum sunt cele pe care le trăim acum, se pot face multe lucruri bune pentru oraş şi pentru locuitorii săi.
Şi, totuşi, am dori un răspuns mai clar…
Mai clar? Atunci, puteţi scrie că nu exclud posibilitatea ca la alegerile din vara anului viitor, să candidez la Primăria Hunedoara.
Apropo, sunteţi membru al vreunui partid politic?
Nu sunt. Statutul meu actual, de director general la ArcelorMittal, îmi interzice să fac politică, deci şi să fiu membru al vreunui partid politic.
Aveţi ceva să vă reproşaţi privind activitatea dumneavoastră?
Da, pot să-mi reproşez, de exemplu, că în această perioadă, când suntem afectaţi profund de criza economică, aveam şi o responsabilitate socială. Şi în ciuda faptului că am avut câteva acţiuni pe plan social, cred că puteam face mai mult pentru oraş şi locuitorii săi.
În finalul acestui interviu, poate aveţi un mesaj de transmis hunedorenilor…
Eu sunt născut pe aceste meleaguri şi întreaga mea viaţă de până acum, devenirea mea, ca om şi pe plan profesional, este strâns legată de Hunedoara. De aceea, cred – ca orice locuitor al Hunedoarei – că în ciuda vremurilor grele pe care le trăim, putem avea o viaţă mai bună. Le doresc tuturor hunedorenilor să aibă credinţă şi sănătate. Pentru că restul problemelor, pot fi rezolvate de noi toţi.