BÂRFE, ZVONURI, ADEVĂRURI
Dragilor, lăsați tot ce aveți în mână și ascultați aici, că e bombă! Cică se coace o petrecere de pomină, sus pe dealuri, într-o zonă montană retrasă! Zvonarii de serviciu deja își pregătesc aparatele foto, pentru că se anunță un du-te-vino de lux cum n-a mai văzut pustietatea aia. Cine e sărbătoritul? Nimeni altul decât un „băiat deștept” din energie, mare mahăr politic pe plan local, dar cunoscut prin târg drept pierzătorul de serviciu când vine vorba de numărat voturile la scrutinuri. Omul își serbează o vârstă rotundă și, ca să mai spele din eșecurile electorale, s-a gândit să facă o demonstrație de forță. Gurile rele spun că pe lista de invitați (care bate spre o sută de persoane!) sunt trecute nume grele: șefi de partid de la Capitală, baroni de la județ și lideri din alte zone ale țării. Toată lumea bună vine să-i ureze „La mulți ani!” și, evident, să mai împartă niște sfere de influență la un pahar de vin bun. Dar stați, că de aici vine picanteria! Tabloidele locale deja fierb, iar ochișorii iscoditori sunt ațintiți pe mașinile de teren care vor urca panta. Marele test al serii nu va fi darul, ci însoțitoarele. Zvonul maxim e că s-a dat ordin discret ca mesenii să vină cu consoartele de drept, nu cu asistentul manager, secretara cu fustă scurtă sau vreo ibovnică proaspăt „tunată” și botoxată pe banii din contractele cu statul. Gurile rele râd deja pe la colțuri și spun că tabloul ar fi prea comic pentru peisajul ăla idilic: ei burtoși, bătrâni și plini de vicii, iar ele… flori de primăvară, subțiri și mlădioase. Rămâne de văzut cine va avea curajul să încalce protocolul și cine va veni la braț cu „muza” din dotare! Ținem ochii pe dealuri!”
Bătaie mare pe listele făcute la un mastodont industrial, unde se pregătesc plecări din sistem generos recompensate. Gurile rele spun că pe foaia de disponibilizări, unde locurile sunt limitate, s-au trecut deja niște băieți puși doar pe încasat, niște escroci cu funcții, dacă este să ne uităm puțin în trecut. Se aude că la birouri e agitație mare și ușile stau încuiate, pentru că șefimea își trece neamurile și tovarășii pe lista scurtă de plecări. Locurile sunt cu număr limitat, iar bătaia e pe viață și pe moarte pentru că pachetele compensatorii sunt barosane – se vorbește de zeci de salarii luate dintr-o lovitură. Muncitorul de rând, ăla cu palmele bătătorite care a ținut hardughia pe picioare, poate doar să viseze la listă; pentru el „nu mai sunt fonduri”.
