Vă rog să mă credeţi, că nu pot să mă abţin.
Rămân la opinia mea – cea mai importantă rută pentru prima autostradă este cea care duce la Nădlac. Nu autostrada Bechtel, pe la Cluj şi Târgu-Mureş, era esenţială, ci Bucureşti-Sibiu-Deva-Arad-Nădlac. Culoarul IV european nu a fost astfel stabilit de florile mărului, dar au primat considerentele politice.
Am şi un argument. Urmăresc, de ani de zile, construcţia autostrăzilor de către vecinii noştri maghiari. Am scris, la momentul oportun, cum regăseam, la ieşirea din ţară, autostrada spre Budapesta din ce în ce mai aproape de frontiera românească, mai întâi la Kiskunfelegyhaza, apoi la Kecskemet, apoi la Szeged.
Anul ăsta, în primăvară, am fost în Ungaria. Ungurii începuseră autostrada spre Nădlac. Erau foarte aproape de sensul giratoriu care marchează sfârşitul tronsonului Szeged – Budapesta, adică lucrările erau cumva la început.
Am traversat din nou Ungaria la începutul şi respectiv mijlocul lunii august. Lucrările au avansat mult, deja nu mai poţi vedea unde au ajuns cu tronsonul Szeged-Nădlac, dar am o convingere: la anul pe vremea asta, cum ieşim din România, urcăm pe autostradă. Intrăm, adică, în Europa. După Nădlac vom circula aşa cum o facem acum de la Deva spre Hunedoara, pe patru benzi, fără căruţe şi tractoare. Ungurii pot.
Sigur aţi remarcat faptul că în România nu-ţi poţi face calcule de eficienţă rutieră. Ştii când pleci, nu ştii când ajungi, decât cu mare aproximaţie. În Franţa, mi-am permis să merg de pe Valea Loarei în Normandia, dus-întors 600 de kilometri, într-o singură zi. Fără mare efort şi fără să-mi petrec ziua la volan. Am plecat la ora 10.10, am ajuns la 13.30, am plecat din Normandia la ora 20.00, am sosit la 23.30. Atenţie, nici acolo nu era autostradă pe toată porţiunea, dar traficul era lejer, tocmai pentru că cei care se grăbeau aveau şi această opţiune. Vă rog să vă propuneţi să faceţi 600 de kilometri în România şi să vă simţiţi apoi relativ odihnit!
Ba mi-am bătut şi propriul record de condus – plecare de pe Valea Loarei la 10.06, străbătut 1.450 de kilometri şi sosit la Viena la ora 02.00, deci după 14 ore, în condiţiile în care am stat două ore în blocaje. Ar fi deci 12 ore. Şi asta, pentru că mi-am permis să apreciez o viteză medie de 120 de kilometri la oră, în care aproape m-am încadrat.
Cu ce viteză medie puteţi rula de la Deva la Bucureşti, fără să aveţi senzaţia că sunteţi expus pericolelor?