Ziar sau variante electronice…?
În pseudo-polemica de pe varianta electronică a cotidianului „Mesagerul hunedorean”, prilejuită de comentariile mele politice, mi se spunea (de către „vasile”) că (urmează citat): „Gândeşte că nu peste mult timp, ziarul (printul) s-ar putea să nu mai fie!?! Va trebui să te adaptezi (oare şi vârsta pune probleme?)”.
Trec peste chestia cu vârsta, scrisă probabil de un „vasile” ce va trăi fericit şi adaptat la toate până la adânci bătrâneţi şi chiar şi mai mult (mă gândesc că va atinge cel puţin 300 – 400 de ani…) şi revin la ziarul văzut ca print. Merită un editorial.
Nu pot emite judecăţi de valoare despre data dispariţiei ziarului ca print, deşi sunt convins că mai devreme sau mai târziu asta se va întâmpla. Vor fi desigur excepţii, societatea actuală este atât de fragmentată ca opţiuni, încât aşa cum unii colecţionează maşini de epocă, alţii vor dori să păstreze ziarul clasic, foşnitor, mirosind a cerneală tipografică. Prin urmare, cred că următoarele câteva generaţii nu vor asista la moartea ziarului tipărit.
Pe de altă parte, media electronică este deloc de neglijat, chiar dacă „democratizarea” prin blogosferă presupune obligatoriu şi o superficializare – toţi pot spune ceva, relativ puţini o pot spune aşa încât să devină creatori de opinie. Analize avizate în domeniu sunt semnate, la noi, de Iulian Comănescu (vezi şi comănescu.ro, exclusiv în limba engleză, sau articolele din Dilema şi Dilema veche, semnate de acelaşi…).
Dar, ceea ce vreau să spun aici, este că transformarea ziarului tipărit în mesaj electronic presupune şi un alt tip de adaptare (nu doar la a suporta comentarii inteligente sau tâmpite). Într-un fel se citeşte un ziar tipărit şi în alt fel unul scris. Structura hibridă a ziarelor actuale, tipărite/ electronice, răspunde bine la cerinţele cititorilor. Unora le place să stea, clasic, cu cafeaua în faţă, la o masă, şi să răsfoiască pagini. Alţii sunt la birou. Vă mărturisesc că am devenit un cititor de variante on-line ale ziarelor, dar am observat ceva – anume că citesc în diagonală, prefer articole scurte, pe care să nu le rulez prea mult pe display. Nu-mi place să comentez, pentru că nu am posibilitatea unui schimb real de opinii cu autorul – şi mă gândesc în special la editorialişti, cei care nu dau ştiri, ci furnizează opinii.
Nu mai scriu, că pentru varianta electronică e deja prea mult.