Val de sinucideri în rândul adolescenților: un fenomen alarmant ia amploare în România. Încă o fetiță de 13 ani s-a spânzurat

Încă o adolescentă și-a pus capăt zilelor, de această dată în județul Iași. O fetiță de doar 13 ani a fost găsită spân­zu­rată într-o pădure din apropierea casei, în ceea ce pare a fi al doilea caz de acest fel înregistrat în doar câteva zile, în aceeași zonă. Tragediile nu sunt, din păcate, izolate: în ultimele luni, în mai multe județe ale țării, adolescenți și preadolescenți au ales moartea ca răs­puns la situații aparent banale — de la o ceartă cu părinții, un eșec la examene sau interzicerea accesului la internet, scrie Stiripesurse.

Nesiguranță
Tot mai mulți părinți trăiesc cu teamă și nesiguranță, simțind că fiecare reproș sau regulă impusă copilului riscă să provoace o reacție extremă. Psihologii vorbesc despre un dezechilibru grav între maturizarea emoțională a copiilor și presiunea socială — inclusiv cea venită din mediul online — care îi copleșește. Re­țelele sociale, conținutul video șocant sau romanticizarea suferinței par să joace un rol important în fragilizarea generației tinere.
Pentru a înțelege mai bine cauzele a­cestui fenomen și ce putem face pentru a-l preveni, l-am întrebat pe psihologul Radu Leca să explice ce se află în spa­tele acestor decizii dramatice luate de copii aflați încă la începutul vieții.
Leca atrage atenția că ceea ce vedem acum în România nu mai sunt simple cazuri izolate de sinucidere în rândul adolescenților, ci simptomele unui fe­no­men profund și îngrijorător. El identifică trei structuri psiho-emoționale majore care stau la baza acestor tragedii: influ­en­ța mediului online, stigmatizarea pro­blemelor de sănătate mintală și lipsa re­a­lă de sprijin emoțional și psihologic.
Una dintre cele mai grave influențe asu­pra psihicului tinerilor o reprezintă, potrivit acestuia, expunerea masivă la conținutul de pe rețelele sociale, în special TikTok. Adolescenții, aflați într-un proces fragil de formare a identității, ajung să-și compare viața cu imaginile idealizate și adesea false prezentate de alți utilizatori. Din acest contrast se naște frustrarea, sentimentul de eșec și convingerea – complet greșită, dar ade­sea intensă – că nu sunt suficient de „buni” sau „valoroși”. Mai mult, unele trenduri din mediul online, de la glume morbide la romantizarea suferinței, pot avea un impact devastator asupra celor mai vulnerabili. „Expunerea la platforme de social media precum TikTok, unde apar conținuturi inadecvate sau chiar pe­riculoase, influențează com­por­ta­men­tul tinerilor. Adolescenții își com­pară viața cu cea a altora, adesea fără să înțeleagă că ceea ce văd online nu este adevărat” spune psihologul.
La toate acestea se adaugă stig­ma­tizarea încă prezentă în societate față de suferințele psihice. Mulți adolescenți evită să ceară ajutor, de teamă să nu fie judecați, marginalizați sau etichetați drept „nebuni”. În lipsa unor discuții deschise și empatice despre sănătatea mintală, suferința rămâne ascunsă – până când este prea târziu.
Un alt factor critic este lipsa accesului la consiliere psihologică și sprijin real, atât în școală, cât și în comunitate. În mul­te cazuri, părinții se simt depășiți, ezită să ceară ajutor sau, dimpotrivă, în­cearcă să menajeze excesiv copilul, te­mându-se că orice reacție dură ar putea declanșa o criză. Acest climat ten­sionat și lipsit de echilibru nu face decât să adâncească distanța dintre generații și să amplifice riscurile.

O scânteie e de ajuns să aprindă imaginația adolescenților!
Radu Leca mai subliniază că adoles­cenții de azi trăiesc sub o presiune so­cială și academică imensă, iar lipsa de comunicare eficientă cu adulții din jurul lor îi face să se simtă neînțeleși și singuri. În această stare, o ceartă banală sau un eșec la școală poate căpăta, în mintea unui copil fragil emoțional, proporții ca­tastrofale.
Pentru a preveni astfel de tragedii, spune psihologul, este vital ca părinții, educatorii și întreaga comunitate să învețe să recunoască semnele suferin­ței psihice, să deschidă dialoguri reale și să creeze un climat în care adolescenții să se simtă în siguranță să vorbească des­pre ceea ce simt. Educația emo­țională ar trebui să fie parte integrantă a pro­ce­su­lui de învățământ, iar sprijinul psihologic să fie accesibil și prezent cons­tant, nu doar în momentele de criză. „Trebuie ca părinții, educatorii și toți cei implicați în creșterea și edu­carea tinerilor să își dezvolte abilități de comunicare și să poată recunoaște sem­nele timpurii ale suferinței psi­ho­logice. Cultivarea unui mediu de sprijin și înțelegere, alături de accesibilitatea la servicii de sănătate mintală, ar putea contribui la prevenirea unor tragedii si­milare” explică Leca.
„Dacă nu învățăm să ascultăm și să fim prezenți, vom continua să numărăm vic­time. Iar o viață pierdută la 13 ani e o dramă ireparabilă, nu doar pentru fa­mi­lie, ci pentru o societate întreagă care a eșuat să protejeze un copil”, avertizează psihologul. (A.N.)