Teze şi antiteze la Deva

Dr. Gheorghe Firczak

Sigur că titlul nu este original. L-am preluat, adaptând condiţiilor locale celebra sintagmă lansată de la microfonul parizian al „Europei Libere“ de Monica Lovinescu şi Virgil Ierunca. Aceasta exprima cel mai plastic retardele regimului comunist.

Mulţi, chiar foarte mulţi, afirmă în cel mai pur stil caragialian, după modelul lansat cu succes de conul Leonida, că la Deva nu a fost, în decembrie 1989, revoluţie. Acest concept, o repetăm pentru a nu ştiu câta oară, exprimă o înlocuire de regim din punct de vedere economic, politic, social, cultural, nu un schimb de rafale trase cu pistolul sau cu mitraliera. Nu existenţa unor victime certifică o revoluţie, ci înlăturarea forţelor conducătoare la un moment dat, deoarece ele nu mai pot exercita puterea, iar poporul nu mai acceptă rolul lor conducător. Aşa s-a întâmplat în România anului 1989, revoluţia având un caracter general. La nivel central, nucleul conducător a clacat părăsind sediile puterii deoarece nu-şi mai putea exercita autoritatea, fiind înlocuit de o nouă structură, Consiliul Frontului Salvării Naţionale. Aşa s-a întâmplat în cvasitotalitatea localităţilor din ţara noastră. Confruntările demonstranţilor cu autorităţile au fost mai mult sau mai puţin agresive, de la caz la caz.
O manifestaţie anticomunistă a avut loc la 21 decembrie 1989, la Deva, Cartierul Micro 15, după ora 20,00. Un grup de oameni protesta invocând lipsa alimentelor, a apei calde menajere, scandând lozinci anticomuniste şi anticeauşiste. Unul dintre demonstranţi descrie ceea ce s-a întâmplat: „Am fost hăituiţi de miliţie şi dintre noi am fost duşi cu maşina poliţiei (miliţiei-nn) la sediul din Deva, la municipiu şi judeţ.“ (Constantin Zarif, „Declaraţie personală“, „Memorialul Revoluţiei Române din Decembrie 1989. Judeţul Hunedoara. Culegere de documente“, Editura „Cetate“, Deva, 2009, Ediţie îngrijită de Gheorghe Firczak şi Liviu Lazăr, p. 406). Demonstraţia a fost reluată în aceeaşi seară în faţa Casei de Cultură din Deva. S-a cântat „Deşteaptă-te Române“ iar autorităţile au intervenit din nou. (Alexandru Matieş, „Declaraţie personală“, Ibidem, p. 210). S-au operat reţineri, unul fiind Constantin Zarif. Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara, prin documentul adresat Asociaţiei Judeţene a Răniţilor Revoluţiei şi Urmaşilor Eroilor Martiri Decembrie 1989 Hunedoara-Deva, cu nr. 1134/II-6/2015 din data de 14.09.2015, semnat de colonel magistrat Radu Ilina, prim procuror militar, confirmă, pe baza unor investigaţii, cele întâmplate în seara zilei de 21 decembrie 1989 la Deva.
În reşedinţa judeţului Hunedoara, municipiul Deva, demonstranţii au forţat conducătorii comunişti să renunţe la putere. În faţa sediului CJ Hunedoara-Deva al PCR erau prezenţi activişti, cadre de la Inspectoratul Judeţean de Interne: gen. Ion Rotaru, col. Lucian Văceanu, col. Ion Nicolae, conduşi de primul secretar Ion Popa. Aurel Pop relatează în („Declaraţia personală“, Ibidem, p. 294): „…am ajuns în faţa Palatului Culturii unde era format un baraj din soldaţi şi miliţieni înarmaţi, m-am desprins din grup şi am luat legătura cu Ion Popa, căruia i-am cerut să îşi dea demisia cu toată conducerea judeţeană de partid şi de stat şi să comunice demisia atât demonstranţilor cât şi la Bucureşti“. Acţiunea sa este confirmată de mai mulţi demonstranţi printre care Nicolae Moraru („Declaraţie personală“, Ibidem, p. 233). Aurel Pop menţionează că sediul CJ Hunedoara al PCR era înţesat, începând cu 18 decembrie 1989, cu armament şi muniţie de război, fiind dispusă la toate etajele şi în podul clădirii („Declaraţie personală“, Ibidem, p. 295). Este de notorietate şi în spaţiul public corecţia fizică aplicată lui Ion Popa pe traseul parcurs de la sediul CJ Hunedoara-Deva al PCR la Balconul Revoluţiei, deşi a fost protejat de un grup de cetăţeni. Această furie exprima atât incompatibilitatea demonstranţilor, nu puţini la număr, cu regimul comunist, cât şi nemulţumirea faţă de persoana celui agresat. Nicolae Moraru menţionează: „…iar de la balconul Palatului Culturii d-l Gheorghe Firczak a proclamat instaurarea noii puteri şi a dat citire listei cu membrii noii structuri…“ („Declaraţie personală“, Ibidem, 232), anterior părăsirii sediului CC al PCR de către Nicolae şi Elena Ceauşescu. Ajuns în Balconul Revoluţiei, Ion Popa s-a dezis de regimul comunist, de cuplul conducător: Nicolae şi Elena Ceauşescu şi s-a pus la dispoziţia noii puteri, după ce conducătorii comunişti, la Bucureşti, au părăsit clădirea de unde exercitau puterea. S-a constituit Consiliul Judeţean Hunedoara al Frontului Salvării Naţionale, fiind ocupat sediul organelor de partid şi de stat comuniste. Preşedintele acestui organism, Bogdan Poraicu, relatează („Declaraţia personală“, Ibidem, p. 8): „După miting am participat alături de alţi membri ai grupului de iniţiativă pentru preluarea puterii din mâinile vechiului organ de partid“. Acelaşi Bogdan Poraicu consemnează: „Personal, cu maşina mea, am predat în arestul UM 01719 (din Deva-nn) pe fostul prim-secretar Ion Popa şi pe generalul Rotaru, şeful inspectoratului de interne“. („Declaraţia personală“, Ibidem, p. 4). Iată că Ion Popa a fost reţinut şi depus în arest chiar de Bogdan Poraicu, iar puterea a fost preluată de demonstranţi datorită presiunii exercitate asupra autorităţilor comuniste. Deci, au existat conflicte între demonstranţi şi autorităţi, au existat reţinuţi, iar autorităţile judeţene comuniste au cedat puterea datorită presiunii demonstranţilor. Quod erat demonstrandum.