Stimate domnule preşedinte al Consiliului Judeţean Hunedoara, Mircea Ioan Moloţ

Mă adresez Domniei Voastre şi, în felul acesta, tuturor consilierilor judeţeni. De curând, la Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva, a apărut o situaţie absolut penibilă legată de confuzia imagistică dintre Traian Vuia şi Aurel Vlaicu. Ridicolul situaţiei aduce în prim plan o chestiune importantă, cea a felului în care este condusă o instituţie de cultură. Până la această dezbatere, interesant ar fi ca discuţia să înceapă de la recrutarea acestor oameni. Putem accepta ca un director al unei instituţii de cultură să spună că se va analiza în Consiliul Ştiinţific dacă imaginea respectivă îl reprezintă pe Aurel Vlaicu? Până unde poate merge frizarea ridicolului? Este mare păcat, domnule Preşedinte, ca o instituţie tot sub egida Consiliului Judeţean, Biblioteca Judeţeană „Ovid Densuşianu” Hunedoara-Deva, să realizeze proiecte valoroase, aşa cum este monografia judeţului Hunedoara, iar alta, Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva, să stârnească ironiile mijloacelor de informare şi, nu în ultimul rând, ale opiniei publice.
Să admitem că a greşi e omeneşte, dar cum pare explicaţia erorii? „Datorită modului în care se tundeau oamenii în acea vreme. Amândoi erau bărbaţi chipeşi, aveau aceeaşi freză, aceeaşi mustaţă. (…) Fetele mele de acolo (de la Muzeul din Aurel Vlaicu – n. red.) mi-au spus că s-ar putea să fie o confuzie. Pentru că cele două personalităţi seamănă foarte bine. S-au făcut cercetări şi, într-adevăr, seamănă foarte bine. Au căutat foarte bine şi în baza de date de la muzeu“ – ne spune directorul muzeului. Opinia mea este că tot ce s-a întâmplat este de netolerat. Eu vă întreb ce înseamnă „fetele mele de acolo”? Într-o instituţie fie de cultură, fie de alt gen, activează specialişti, nu fetele cuiva, nici ale directorului muzeului. Tocmai de aceea a fost posibilă această de neiertat confuzie, pentru că muzeul are din ce în ce mai puţini specialişti şi din ce în ce mai multe fete şi mai mulţi feciori ai cuiva.
Muzeul înfiinţat la sfârşitul secolului al XIX-lea a fost în cei 131 de ani de existenţă un model de propagare a culturii hunedorene. De-a lungul timpului, directorii săi au fost personalităţi recunoscute pentru profesionalismul şi prestanţa lor: Gábor Téglas, József  Málász, Octavian Floca, Mircea Valea, Ioachim Lazăr, Adriana Pescaru. Ar fi minunat dacă această tradiţie ar fi continuată. Muzeografii, la rândul lor, au constituit un corp profesional de excepţie: Ion Andriţoiu, Maria Basarab, Mircea Dan Lazăr, Maria Vârtopeanu, Emil Nemeş, Lucia Rondoleanu, Silvia Burnaz, Marcela Balazs, Ioan Valeriu Ghira, Adela Herban, Gheorghe Firczak, Eugen Pescaru, Doina Reghiş Ionescu, promovându-se astfel o activitate ştiinţifică de prim rang. Domnule Preşedinte, mă fac purtătorul de cuvânt al culturii hunedorene, al opiniei publice hunedorene şi vă rog să daţi, instituţional, Cezarului ce-i al Cezarului şi lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu.
Dr. Gheorghe Firczak