Sportul în şcoli, între bune intenţii şi trista realitate

Ciprian Marinuţ

Profesorii de educaţie fizică din Deva consideră că ideea Guvernului de a introduce mai multe ore de sport în programa şcolară e bună, însă va fi greu de pus în practică la modul câştigător. „Bubele” proiectului sunt „sărăcia” bazelor sportive şi lipsa de continuitate a educaţiei fizice în programul elevilor.

Intenţii bune, sănătate precară

Creşterea alarmantă a numărului copiilor cu probleme de greutate a împins de la spate Guvernul să solicite Ministerului Educaţiei soluţii pentru introducerea mai multor ore de sport în programa şcolară. Imediat, ministrul Educaţiei, Remus Pricopie, a declarat că de anul viitor, vor fi introduse gradual patru ore de educaţie fizică pe săptămână. Ideea este susţinută şi de Consiliul Naţional al Elevilor. „Mişcarea este esenţială pentru sănătatea copiilor, iar în România ne confruntăm cu o creştere a numărului de copii supraponderali. Sportul echilibrează funcţionarea organismului şi are rol în educarea şi disciplinarea copiilor”, a declarat preşedintele Consiliului Naţional al Elevilor, Iulia Miron.

Teoretic e bine, dar practic….

Profesorii de educaţie fizică şi sport din Deva, solicitaţi de „Mesagerul Hunedorean” să comenteze iniţiativa Guvernului, s-au arătat încântaţi de idee, însă au fost puţin sceptici în privinţa succesului ei. Iuliu Deldegan, inspector cu specialitatea educaţie fizică în cadrul Inspectoratului şcolar Hunedoara, spune că măsura e binevenită, însă că ea ar trebui să fie dublată de punerea la punct a bazei materiale. „Este bine că se doreşte creşterea numărului de ore de sport, întrucât copiii au nevoie de mişcare. Din păcate, succesul iniţiativei este condiţionat de bazele sportive. Pe timp de vară, în şcolile din judeţul nostru, ideea ar putea fi pusă în practică în 95 la sută din cazuri. Iarna, însă, un număr mai mare de ore de sport ar fi o problemă, pentru că nu există săli corespunzătoare la toate şcolile”, a spus Iuliu Deldegan. Dan Mihail Heredea, profesor la Liceul Teoretic „Sabin Drăgoi”, spune că e insuficient să se facă sport la clasele pregătitoare şi primare, dacă nu există continuitate şi la gimnaziu ori liceu. „După ce s-au tăiat jumătate din orele de sport de la gimnaziu şi liceu şi s-a scos educaţia fizică de la Bacalaureat, interesul elevilor pentru această disciplină a scăzut. Să se introducă acum patru ore la clasa pregătitoare şi să se menţină doar o oră la gimnaziu şi liceu ar fi invers proporţional cu necesitatea de mişcare a elevilor. Eu lucrez cu copii din clasele pregătitoare, iar ei sunt dispuşi la efort, chiar dacă şapte-opt dintr-o clasă de 30 au probleme de greutate. Însă, cred că şi mai mare nevoie de sport au cei de la gimnaziu şi liceu, unde problemele de greutate sunt şi mai accentuate şi apar deja elevi scutiţi de educaţie fizică”, a spus Heredea. Sorina Popa, profesor la Colegiul Naţional „Decebal”, e de părere că ideea e benefică, dar că trebuie insistat şi pe educarea copiilor în spiritul plăcerii de a practica activităţi sportive. „E benefic să fie mai multe ore de sport, dar când ceva e obligatoriu poate deveni o corvoadă. Cred că mult mai important e ca profesorii să transmită elevilor dragostea pentru mişcare şi activităţi fizice”, a spus Sorina Popa. Marius Sîrbu, profesor la Colegiul Tehnic „Transilvania”, consideră că succesul iniţiativei se poate obţine printr-o strategie pe trei direcţii. „Educaţia fizică ajută la dezvoltarea armonioasă şi la îmbunătăţirea sănătăţii, astfel că mai multe ore la această disciplină sunt binevenite. Dar, pentru ca timpul alocat educaţiei fizice să nu fie pierdut, e nevoie şi de punerea la punct a bazelor sportive din şcoli şi de perfecţionarea profesorilor”, a punctat Sîrbu.
Ce va fi vom vedea, însă, poate că în această „ecuaţie”, un rol major îl au părinţii, care ar trebui să-şi educe copiii în spiritul sănătos al practicării sportului şi să ceară şcolilor ce e mai bine pentru copiii lor.