Spiritualitatea româneascã şi contabilitatea tehnocraticã

Vin Sărbătorile, dar nu putem spune şi că “semne bune anul are”. Acum, la sfârşitul lui 2015, am asistat în Parlamentul României la un joc bugetar cu totul neobişnuit. În acest joc, cei care pierd cel mai mult sunt românii.
Vestea bună este că bugetul pentru Culte a fost majorat în anul 2016 faţă de anul precedent, ceea ce reprezintă un gest de reverenţă şi respect, o recunoaştere a rolului social important pe care Biserica Ortodoxă şi reprezentanţii cultelor îl au în societatea românescă. De asemenea, este foarte bine că anul viitor contribuţia statului la salarizarea personalului clerical va creşte de la 278,3 milioane lei în 2015, la 315,1 milioane lei, iar cea pentru sprijinirea aşezămintelor religioase româneşti din afara graniţelor va urca de la 12,8 milioane lei anul acesta, la 13 milioane lei. Vestea tristă este că în 2016, Guvernul nu intenţionează să aloce nici un leu pentru construirea de biserici noi sau pentru modernizarea de biserici existente.
Dacă e să ne limităm doar la aritmetică bugetară, lucrurile sunt bune în ansamblu pozitive. Dar sunt ele cu adevărat aşa? După Revoluţia din Decembrie 1989 şi prăbuşirea sistemului de valori al orânduirii comuniste, Biserica a rămas singura instituţie naţională în picioare şi românii s-au întors cu încredere către ea, ca de atâtea ori în istoria noastră în perioade de criză. Anii de tranziţie postcomunistă au confirmat faptul că ortodoxia, limba şi cultura română sunt componentele principale care formează împreună identitatea românească. Iar statul ar trebui să recunoască Bisericii rolul extrem de important pe care îl are, acela de principal factor în a gestiona şi a transmite către noile generaţii ceea ce înseamnă „identitate românească”.
În această situaţie, tensiunea foarte mare pe care premierul Dacian Cioloş a declarat că a simţit-o în societate este de fapt o reacţie normală de spirit în faţa unei viziuni politice limitată la o simplă contabilitate aritmetică.
Desigur, şi aici guvernul tehnocrat are dreptate, autorităţile locale pot decide cel mai bine în ce măsură anumite investiţii sunt prioritare sau nu pentru comunităţile respective. Şi, desigur, este importantă implicarea enoriaşilor, a credincioşilor alături de autorităţile locale, ceea ce s-a întâmplat de atâtea ori şi până acum. Dar decizia Guvernului Dacian Cioloş de a face „economii“ în contul spiritualităţii şi identităţii româneşti este tristă şi ea atestă, într-o anumită măsură, faptul că orice plecare din România lasă urme în sufletul oricui. Avem un premier tehnocrat, dar ne dorim din ce în ce mai mult un premier pentru România.

Deputat Laurenţiu Nistor, preşedintele Organizaţiei Judeţene Hunedoara a PSD