Scrisoare deschisă adresată colegului Ion Sicoe, legendă vie a culturii hunedorene

Dragă Ioane,

Îţi scriu pentru că am senzaţia că timpul se comprimă şi închide în carapacea lui dreptatea. Se pare că nedreptatea se plimbă liberă ca o fecioară, suavă şi neprihănită, păcălind lumea. „În grădina lui Ion toate păsările dorm / Numai una n-are somn / Şi zboară din pom în pom / Tot întrebând de Ion”. Această păsărică este una mică, nesătulă şi prezidenţială. Dar stai, nu te gândi la administraţia prezidenţială. E tot administraţie, dar una cu pondere mai redusă, pe o întindere mai mică. Această păsărică mică şi nesătulă, ahtiată după putere şi bani, are şi trepăduşi. Trepăduşi care scriu. Scriu tot felul de bazaconii. Dimineaţa, ei nu pot deschide ochii până nu îngurgitează cel puţin o „cinzeacă”. Apoi, se prezintă la păsărica mică şi nesătulă ahtiată după putere şi bani, preluând ordinele care trebuie executate. Astfel, au găsit  subiectul legat de tine, pornind de la comparaţia cu celebrul personaj creat de Liviu Rebreanu, Ion al Glanetaşului. Acesta din urmă avea o mare calitate: iubea pământul. Avea şi un defect mare: iubea prea mult pământul. Dragă Ion Sicoe, şi tu ai o mare calitate. Iubeşti cultura. Şi mai ai o mare calitate. Eşti devotat pământului care te-a zămislit. O spun eu şi, sunt sigur, o pot confirma mulţi alţi colegi: Ioachim Lazăr, Adriana Pescaru, Adela Herban, Maria Basarab, Olimpia Palamaru, Marcela Balazs, Silvia Burnaz, Maria Vârtopeanu, Valeria Stoian, Silvia Matieş, Steluţa Rădoane şi lista ar putea continua. O spune satul hunedorean cu oamenii săi destoinici şi ospitalieri, nealteraţi de perversiunile citadine. O confirmă nenumăratele tale pledoarii radiodifuzate pentru popularizarea spiritualităţii româneşti în general, a celei hunedorene în particular. Tocmai de aceea, aceşti trepăduşi ar trebui să vină în faţa ta, să se pună în genunchi, să se închine de parcă ar fi în faţa Crucii pe care este răstignit Domnul Nostru, Iisus Hristos. A, nu pentru că tu ai fi similar cu El. Ei sunt asemeni tâlharilor din preajma Mântuitorului. Te-au vândut pentru nişte arginţi: a se citi „cinzeacă” în loc de arginţi. Să-i lăsăm în plata Domnului, căci Dumnezeu e mare, bun şi puternic. Le rânduie pe toate aşa cum trebuie. Ion Sicoe, drag mi-eşti mie, Ioane, Ioane, drag mi-eşti mie, ce-am vorbit vorbă să fie… ce-am vorbit vorbă să fie… ce-am vorbit vorbă să fie.
Multă sănătate, să auzim numai de bine.
Gheorghe Firczak