ROBERT SINGER (1940-2004)

Revoluția Română din Decembrie 1989 a creat un nou cadru pentru dez­voltarea țării noastre la dimensiuni europene.
Acest an a consemnat prăbușirea co­munismului din perspectivă economică, politică, culturală și, nu în ultimul rând, al egalității de șanse pentru femei și bărbați. Prin generozitatea poporului ro­mân, prin atitudinea instituțiilor funda­mentale ale statului român –Legislativ, Președenția țării, Guvern – s-a creat posibilitatea afirmării reale a identității mi­norităților naționale. Sigur că noi, etniile din țara noastră, suntem parte constitutivă a națiunii române. Este și cazul rutenilor, care sunt menționați „expresis verbis” în „ Declarația Marii Adunări Naționale” din 1 decembrie 1918. Să precizăm că în același docu­ment sunt menționați și germanii – Rumäniendeutsche – în contextul con­vie­țuirii cu românii. Este vorba de o perioadă istorică îndelungată. Winfried Ziegler, prezentând „Minoritatea ger­mană din România” constată diversi­ta­tea acestei etnii din țara noastră în funcție de momentul așezării în aceste spații și de zona germană din care au venit.
O personalitate marcantă a fost Robert Singer, ilustru cadru didactic, profesor și director, creator de școală, în sensul cel mai propriu al cuvântului. Deoarece etnia se afirmă, am înțeles din discuțiile avute că era german, apar­ți­nând acestei spiritualități. Timișorean fiind, s-a născut la 11 mai 1940. A fost absolvent al Facultății de Matematică-Fizică a Universității Timișoara (1960) dar a devenit matematician pur sânge. Cariera didactică a început-o la Liceul Simeria iar în anul 1968 a devenit di­rector adjunct la Liceul Industrial de Construcții Deva. Din anul 1973 a preluat funcția de director al Liceului Industrial nr. 4 Deva până în anul 1991. A fost o perioadă fructuoasă în activitatea sa, răsfrântă asupra învățământului devean, al județului Hunedoara, chiar la nivel național. A devenit profesor cu gradul I în în­văţământul preuniversitar Ca pro­fe­sor–metodist a condus numeroase ac­tivităţi de perfecţionare a profesorilor de matematică, totodată modernizând baza didactico-materială a liceului, atât cel industrial, cât și cel teoretic. Când elevii din ultimul an de studiu erau la pre­gătire pentru admitere la Institutul Politehnic Timișoara, Facultatea de Con­strucții, unii dintre profesorii care asi­gu­rau aceste cursuri întrebau câți sunt de la Deva, de la liceul condus de Robert Singer. Cei prezenți se identi­fi­cau iar ca­dre­le timișorene se adresau nedeve­ni­lor. Le spuneau să scadă din numărul de locuri pentru admitere un număr egal cu cei veniți de la Deva deoa­rece în mod cert aceștia vor fi printre cei admiși la această facultate. Iată ce renume avea această instituție condusă de Robert Singer. Mai mult, a reușit să realizeze un nou sediu pentru liceu, ridicat în mare parte în regie pro­prie, elevii contribund și ei, prin munca din timpul orelor de prac­tică, la constru­i­rea noului edificiu.
Revoluția Română din Decembrie 1989 l-a găsit la catedră. În anul 1990, la 10 ianuarie s-au derulat alegeri pentru un nou Consiliu Județean Hunedoara al FSN (ca organ al puterii de stat). În­tre­prinderi și instituții și-au desemnat reprezentanți care s-au întrunit în Sala Mare a Casei de Cultură Deva, astăzi Cen­trul Cultural „Drăgan Munteanu” Deva. După scurte discuții s-a ales noul Consiliu Județean al FSN. Evident, am fost prezenți și noi, cei din CJ Hunedoara al FSN (22 decembrie 1989-10 ianuarie 1990). Îmi amintesc: prima propunere pentru funcția de președinte a fost Robert Singer. Foarte determinat s-a apro­piat de microfon în timp ce „sala” fremăta de satisfacție. Foarte hotărât a refuzat, cu o pledoarie în favoarea me­nirii unui cadru didactic, menționând că viața lui este școala, catedra și elevii. A spus că nu va părăsi niciodată profesia sa pentru nimic în lume. Un oftat prelung al asistenței a căutat să îl determine să-și schimbe opțiunea. Cu un gest hotărât, cu noi cuvinte ferme a declinat pro­pu­nerea. După aceea a fost nominalizat Mihai Chețan, care a acceptat imediat funcția. Un alt moment semnificativ a fost tot în ianuarie 1990. S-au derulat ale­geri pentru funcțiile de conducere ale Ins­pectoratului Școlar Județean Hunedoara. La începutul discuțiilor, primul nume adus în prim plan a fost tot Robert Singer. Din nou a mulțumit pentru încredere de­cli­nând propunerea, menționânnd că me­nirea sa este prezența la catedră alături de elevi.
În anul 1991 a înființat Liceul Teoretic „Traian” Deva, unitate de elită a învă­țământului hunedorean până în mo­mentul în care a funcționat. Pentru a da o dimensiune amplă acesteia a agreat ideea organizării unor serbări la 18 septembrie, ziua de naștere a lui Marcus Ulpius Nerva Traianus (53-117), împărat roman (98-117) supranumit Dacicus Maximus, devenite o „marcă” pentru liceu. A fost director al școlii până în anul 2002. Instituția a funcționat până-n anul 2014. Consiliul Local Deva a luat decizia comasării acestui liceu cu o altă unitate școlară, Colegiul Național „Decebal” Deva. La dezbateri Paul Rusu, liderul Sin­dicatului Învățământ Preuniversitar Hunedoara, a contestat această decizie. Iată cum munca de decenii a unui om, Robert Singer, a fost distrusă fără me­najamente. Trist dar adevărat. Cine a avut interesul acestei distrugeri? Ea s-a realizat pe cale politică, din păcate.
Am colaborat în anul 1996 la con­sti­tuirea în județul Hunedoara a filialei Fundației „Armonia” a Familiilor Etnic Mixte. Când am fost întrebat dacă sunt de acord să particip la această acțiune am răspuns pozitiv și imediat m-am gândit la două peroane: Tiberiu Mund și Robert Singer, care au avut o contribuție semnificativă în această realizare. Ideea am considerat-o generoasă, chiar su­perbă. Atunci l-am cunoscut pe Francisc Oscar Gal sr., de la Alba-Iulia, care deja era implicat în organizare. La noi în județ am reușit o serie de acțiuni deosebite dar am participat și la cele naționale și regionale, la București, Oradea, Suceava, Baia-Mare și Sf. Gheorghe (Covasna). Cei care au lansat ideea au fost și cei care au distrus-o, tot pe cale politică. Au implicat Fundația în campania electorală prezi­dențială din anul 1996 fără să consulte filialele. În felul acesta o realizare ge­neroasă, care ar trebui să continue și azi a fost efectiv distrusă.
La 24 aprilie 2004 a trecut, brusc, la cele veșnice. Am prezentat persona­li­ta­tea lui Robert Singer, asigurând cititorii că în realitate a fost mult mai complexă decât am reușit noi să aducem în prim plan prin aceste rânduri. Generațiile care vin trebuie să cunoască valorile tre­cu­tului. Desigur, Robert Singer a fost unul dintre cei care merită pe deplin recunoș­tința urmașilor.

Dr. Gheorghe Firczak