Repere medicale. Sistemul imunitar

Dr. Biochimist Manuela Ștef

Sistemul imunitar definește mecanismele de apărare (organe, celule și anticorpi) prin care organismele vii sunt protejate de virusuri, bacterii și toxine. Sistemul imun detectează agenții patogeni, luptă împotriva lor, își amintesc antigenii (substanțe care stimulează producția de anticorpi) pentru a putea reacționa prompt la un nou contact cu aceștia, reinfecția fiind prevenită sau timpul de recuperare fiind redus. Sistemul imunitar are rol și în recunoașterea și distrugerea celulelor proprii cu modificări anormale, cum sunt celule tumorale, celule cu defecte sau moarte.

Sistemul imunitar se bazează pe milioane de leucocite, celule care se mișcă independent prin sânge pentru a depista agentul patogen, fiind capabile să treacă prin pereții celulari până la locul infecției și sa o anihileze.

Imunoglobulinele (Ig), cunoscute și sub numele de anticorpi, sunt proteine produse de limfocitele B și de celulele plasmatice (celule producătoare de proteine) ca răspuns la un contact cu un antigen. În afară de anticorpii protectori, există și protecția asigurată de celulele T (sau limfocitele T), celule ce se maturează în timus, acestea au memorie și din momentul în care s-a trecut odată prin infecție, organismul este pregătit să răspundă la contact cu agentul patogen.

Imunitatea naturală (înnăscută) se transmite ereditar. Sistem imunitar al copiilor se dezvoltă până în jurul vârstei de 12 ani. Imunitatea nou-născuților este rezultatul transmiterii transplacentare sau prin laptele matern a anticorpilor maternali de tip IgG, care le conferă o imunitate pasivă în primele 6-8 luni. Producția proprie de anticorpi de tip IgG crește treptat, atingând valorile maxime în jurul vârstei de 8 ani.

Imunitatea dobândită se instalează în urma contactului cu diferite microorganisme sau postvaccinare. Durata stării de imunitate este variabilă, putând fii de lungă durată (varicela) sau de durată mai scurtă (scarlatina). În cazul imunizării dobândite prin vaccinare, se introduc în organism cantități mici de agenți patogeni, incapabili sa declanșeze boala și antigeni, în vederea formării unei memorii celulare. La un nou contact cu agentul patogen, organismul dispune deja de anticorpii necesari pentru anihilarea sa.

Imunitatea scăzută se manifesta prin probleme grave de sănătate, datorate vulnerabilității în fața infecțiilor, deteriorarea celulelor, inflamații și dezvoltarea tumorilor. Medicul specialist poate recomanda administrarea de suplimente alimentare, precum acizii grași esențiali, vitamine (A, B2, B6, C, D, E),  antioxidanți, preparate din plante sau probiotice.

Imunitate exagerată poate cauza boli autoimune și alergii. În cazul bolilor autoimune, sistemul imun atacă în mod greșit structurile proprii organismului. În cazul alergiilor, sistemul imun produce exagerat anticorpi de tip IgE împotriva unor substanțe considerate inofensive și pe care organismul ar trebui sa le tolereze.

Comenteaza

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

stiri si ziare