Primarul comunei Râu de Mori o spune pe şleau: Declararea Parcului Naţional Retezat ca arie protejatã, o holeră căzută peste sătenii noştri

Magdalena Şerban

Iarnă de iarnă, locuitorii comunei Râu de Mori se chinuie cu aceleaşi necazuri. Lemnul de foc trebuie cumpărat şi transportat din alte părţi, în timp ce asistă, neputincioşi, la cum involuează lucrurile pentru cei care au ghinionul să aibă proprietăţi în Parcul Naţional Retezat.

Apă „potabilă“, dar fără staţie de tratare
„Staţiunea Râuşor are enorm de suferit din pricina normelor care sunt impuse în cazul ariilor protejate de lege. Nu suntem lăsaţi nici măcar să facem captare de apă din pârâu. La această dată, alimentaţia publică ce funcţionează la cabanele şi pensiunile de aici este ilegală, apa folosită fiind dintr-o captare realizată în 1975, cu conducte metalice corodate şi fără staţie de tratare. Apa se bea pe riscul fiecăruia, practic fiind bună doar pentru uz casnic, nu şi pentru băut. Asta este draga noastră ţară. Îşi îngrădeşte locuitorii”, spune cu năduf Niculiţă Mang (foto), primarul comunei Râu de Mori.

Anomalii legislative, pe spatele oamenilor
Un alt spin pus în cârca administraţiei locale, dar şi a localnicilor, este lemnul de foc. „Primăria deţine aproximativ o mie de hectare de pădure, din care o parte este păşune împădurită. Avem obligaţia să plătim pază, dar doar ca să stăm şi să ne uităm la pădure.  Acum vreo doi-trei ani s-a marcat materialul lemnos care trebuia extras, deoarece pădurea se usucă tot mai mult, dar a rămas aşa. Nici cei de la Parcul Naţional Retezat şi nici cei de la ITRSV nu au curajul să taie nimic, în condiţiile actuale. Nu mai poţi tăia nici măcar un copac ce-ţi pică pe casă, ca proprietar de gospodărie aflată în areal. Cam aşa se traduce în termeni reali o zonă  protejată. Singura noastră şansă rămâne să migrăm către alte ţări. În Spania, căpşunele încă se culeg fără probleme, la fel ca şi castraveţii, în Germania. S-a exagerat cu aceste legi. Este grav, deoarece există şi persoane private care deţin pădure şi sunt legate de mâini şi de picioare. E oare normal ca oamenii care au cabane aici să se aprovizioneze cu lemne (prin cumpărare) din pădurea Buziaşului şi cea a Făgetului? Adică să plătească inclusiv transport de lemne pentru a se putea încălzi? Pentru că cea mai grea problemă a lunilor de iarnă rămâne cea a lemnelor de foc. Mergând mai departe, să ne amintim că un bătrânel a tăiat ceva pomi din spatele propriei grădini, care erau nemarcaţi şi nepuşi în valoare, aşa că a primit şase luni de închisoare cu suspendare. La tine în grădină nu mai poţi tăia nimic, fiind poziţionată în cadrul Parcului. Eşti catalogat ca infractor şi aşezat pe acelaşi palier cu delincvenţii. Străbunicii s-au născut în acea grădină şi tot ei au tăiat lemne de acolo. Acum e altă poveste. Legile sunt făcute de oameni care nu au văzut vreodată ce înseamnă viaţa unui sătean amărât şi cum se trăieşte cu adevărat într-un vârf de munte”, mai spune primarul Niculiţă Mang.

Pedepsele le iau tot cei de jos
Ce-l intrigă şi mai tare pe primar este modul în care oamenii cu probleme sociale majore sunt lăsaţi de izbelişte, aruncându-li-se doar praf în ochi.
„Avem o femeie bolnavă de cancer uterin, cu necazuri pe toate planurile. I-am făcut casă, pentru a avea unde să locuiască. Anul trecut, ginerele ei a fost prins cu jumătate de metru cub de crengi luate dintr-o păşune împădurită a primăriei şi a fost amendat cu 5.000 de lei. Voi merge martor în proces. Mă întreb însă cine va plăti această amendă, în situaţia în care aceşti oameni nu au de nici unele (bineînţeles că va rămâne atârnată la buget, neavând ce să execute silit) şi cum se pot încălzi cei de la ajutor social din cei 290 de lei primiţi pentru un întreg sezon de iarnă. Sunt familii cu şase-şapte membri, deci necesită minimum două focuri. Cu ce lemne? Vor sufla unul către altul, ca să se încălzească?”, mai spune primarul din Râu de Mori.