Povestea de film a lui Mihai Leu. Cum a fugit din România comunistă ascuns în lada dintr-un TIR: „Am stat 36 de ore acolo”

Nu. Mihai Leu nu a murit. Doar a ple­cat puțin să se pregătească pentru un nou campionat. Pentru încă un raliu. Sunt convinsă că toți cei pe care Mihai i-a cunoscut, dar și cei care îl știu de la televizor, sunt de acord cu asta. Mihai nu a murit. El va fi mereu în inimile noastre. Te iubim, Mihai!

Lungă suferință
Mihai Leu a murit marți, 1 iulie, după o lungă suferință din cauza unei boli ne­cru­țătoare. El s-a născut la Hunedoara, pe 13 februarie 1968, din tată campion. Nicolae era un cunoscut sportiv al anilor ’70-’80 în automobilismul româ­nesc, devenit mai târziu campion națio­nal la viteză pe circuit și vicecampion na­țio­nal la viteză în coastă. Invitat a­cum 4 ani la emisiunea „Prietenii lui Ovidiu”, de pe GSP.RO, fostul mare cam­pion profesionist de box a povestit detalii necunoscute din viața sa, scrie Libertatea.

A început cu tenisul
de câmp: „I-am dat o rachetă peste picioare unui băiat”
Viața lui Mihai Leu a pornit la drum într-un mediu sportiv. „Sportul l-am în­ceput când aveam 4 ani. Am mers la înot, la Reșița. După câțiva ani ne-am mutat la Hunedoara și părinții m-au îns­cris la tenis de câmp. Am făcut și pros­tii… I-am dat o rachetă peste picioare unui băiat, m-am speriat că vine antre­no­rul și am plecat… Nu mai m-am dus”.

Cum i-a schimbat destinul o vizită la bunicul
O vizită la bunicul de la Brăila i-a schimbat destinul: „La box am ajuns cu bunicul meu care era brăilean. Brăila fost capitala boxului în România! Cu el am fost și am rămas încântat. Dar de înscris m-a înscris un unchi”. Aventura în box în pornit la drum în 1977, când a început să boxeze la Clubul Cons­truc­torul din Hunedoara. A urmat Clubul Metalul din 1981, iar în 1982 a ajuns la București, la Dinamo.

Cum a încercat să-l recruteze Securitatea: „Nu pot face așa ceva”
„La Dinamo aveam un colonel care se ocupa de secția de box. Într-o zi, m-a chemat la el: «Uite, Mihai, tu ești un băiat cuminte, o să avem grijă de tine, dar și tu ai colegi care vorbesc urât de țară, care vor să plece. Tu să ne spui, că așa e frumos…». «Tovarășu colonel, nu vă supărați, dar sunt colegii mei și nu pot să fac așa ceva»”.

„Le era frică că fug. Tata a avut o tentativă să rămână în Austria”
A fost momentul când pentru cam­pio­nul României la amatori începeau pro­blemele: „Mă trimiteau doar în sta­tele comuniste la concursuri. Le era frică să nu fug. Pentru că tatăl meu a avut o tentativă să rămână în Austria și de aici mi s-au tras”. Anul 1986 l-a prins la clubul Steaua, iar după un concurs în Cuba, când a adus două casetofoane ascunse în valiza cu haine, fiind prins la graniță, a decis să trebuie să plece cât mai rapid din România comunistă.

Evadare din comunism, pentru 700 de dolari
Planul său a fost pus la cale chiar la următorul concurs, în Grecia, la Patras. Anul 1987, cu doi ani înaintea Re­vo­luției și căderii regimului Ceaușescu. „M-a învățat un prieten din Franța să mă duc în Atena, unde era restaurantul București, se strângeau românii. Le-am spus ce vreau și m-a luat un tip acasă la el. Am stat cam o lună de zile în Atena, apoi am plecat spre Franța. Ca să ajung din Grecia în Franța am făcut-o cu un șofer de TIR englez. Contra sumei de 700 de dolari m-a ascuns în TIR: în spatele scaunelor exista un pat, iar sub pat, o ladă. M-a băgat în acea ladă. Am stat 36 de ore acolo”, a povestit Mihai, pentru Gazeta Sporturilor.

De la Paris, la Leverkusen, „în portbagaj, cu haine peste mine”
La Paris a ajuns cu puțin înainte de Crăciun. L-a căutat pe antrenorul na­ționalei de box a Franței, pe care nu l-a găsit. „Singurele acte pe care le aveam erau legitimația de boxer, pe care o țineam la brâu, și buletinul. Acolo am stat la un tip cu ocupații nu prea nor­male. Dar după o perioadă de timp mi-a zis că cel mai bine pentru mine e să ajung în Germania. Și am ajuns… În port­bagajul mașinii, cu haine peste mine!”, a dezvăluit, în 2021, Leu. A lu­crat la un abator din Leverkusen Aven­tura nemțească a început la Bayer Leverkusen. În paralel a lucrat pentru scurt timp la un abator, dar pentru că nu i-au fost ascultate condițiile a de­mi­sionat imediat. „Mă trezeam la 5 dimi­neața, dar eu aveam nevoie de bani în fiecare zi, nu doar la finalul lunii. N-au vrut să mă asculte, așa că mi-am dat șorțul jos și am plecat”, spunea Mihai.
Cariera de profesionist a început în 1991. La primul meci, în runda 5, mi-am rupt un tendon la gleznă și am fost operat la picior. După care am boxat la câteva luni, tendonul a recidivat, pauza nu fusese lungă. Apoi am continuat, greu… Am avut foarte mult accidentări pentru că am început sportul de per­for­manță foarte devreme, iar organis­mul meu nu era foarte călit.

Campion mondial, după ani și ani de muncă, cu tendonul rupt
După ani și ani de muncă, Mihai de­venea campion mondial la categoria semimijlocie, într-o confruntare cu pa­namezul Santiago Samaniego (cate­goria semimijlocie, în versiunea WBO, februarie 1997): „În timpul meciului mi s-a rupt din nou tendonul în runda a treia. Eram încălzit, dorința de a câș­tiga… Nu mi-am dat seama ce se în­tâmplă. Nu mai dădeam cu stânga cum dădeam eu, dar am boxat până la capăt și am câștigat titlul mondial”. A urmat o operație grea, dar revenirea în ring nu a fost cea dorită. Și-a apărat centura contra lui Michael Carruth (sep­tem­brie), dar o nouă operație i-a încheiat definitiv cariera de boxer profesionist. După ce-a pus punct boxului, în 1998, s-a întors definitiv în România. Dar n-a renunțat la sport și a urmat drumul pă­rin­telui său. S-a apucat de auto­mo­bi­lism, în 1994. Dar problemele nu s-au oprit aici. I-a fost depistat un cancer la colon, boală care nu l-a crutaț, deși a luptat eroic și împotriva ei.
28 de meciuri (10 KO) a avut Mihai ca boxer profesionist, toate câștigate. A fost al doilea european care s-a retras din boxul profesionist fără să fi pierdut vreo partidă. La amatori a câștigat 190 de meciuri din 200 disputate în Ro­mânia și în Germania. După retragerea din box, Mihai Leu a devenit pilot de ra­liuri și a cucerit trei titluri naționale.
„Ai plecat, iubirea mea, dar nu și din inima mea. Îți simt prezența în liniște, în vânt, în tot ce sunt. Te iubesc pentru eternitate”, a scris Anna Leu pe pagina sa de Facebook.

„A plecat un Campion!
MIHAI LEU, o stea a sportului ro­mâ­nesc, omul care ne-a făcut mândri de reușitele sale și a făcut să se vorbească peste tot în lume despre județul său natal Hunedoara a pierdut lupta cu boala nemiloasă.
În urma sa rămân rezultatele excep­ționale obținute ca boxer profesionist, pasiunea sa pentru raliuri și amintirea unui OM deosebit, elegant și modest, care și-a iubit nespus locurile natale.
Dumnezeu să-l odihnească în pace! Sincere condoleanțe familiei îndure­rate!”, a transmis Laurențiu Nistor, pre­ședintele Consiliului Județean Hu­nedoara.

„Mihai Leu a plecat în eternitate!
Cu adâncă durere, familia marelui cam­pion hunedorean a anunțat ple­ca­rea în eternitate a marelui nostru cam­p­ion, Mihai Leu.
În numele meu, al Primăriei muni­ci­piului Hunedoara și al Consiliului Local, transmit condoleanțe familiei îndoliate. Mihai a fost un exemplu pentru noi toți, a fost un prieten foarte bun și un om de excepție!
Şi-a iubit orașul cu pasiune, iar hunedorenii l-au iubit și respectat. Aici, acasă, la Hunedoara, atunci când s-a întors pentru prima oară cu centura cucerită la box pro­fesionist, oa­me­nii au scris pe un banner la intrare în oraș: Mihai, Hune­doara te iubește! Hune­doara îl iubește și îl va iubi mereu! Dum­nezeu să îl odihnească în pace!”, a fost mesajul primarului Hunedoa­rei, Dan Bobouțanu.

„Prietene, ai plecat în lumină…”
Prietene,
nu știu cum se moare —
dar tu ai făcut-o demn,
ca un vers ce se retrage în tăcerea cărții,
ca un fulger care-și amintește cerul
și se întoarce în el.
Ai boxat cu viața
fără să dai niciun pas înapoi,
ai învins cu pumnii și cu zâmbetul,
ai tăcut, dar ai spus totul,
într-o limbă pe care doar campionii o cunosc.
Te-ai stins ca un foc
care nu arde, ci încălzește
o lume întreagă.
Nu ai pierdut nimic.
Ai câștigat, chiar și moartea.
Ai fost mai mult decât o centură,
mai mult decât o mașină în zbor printre curbe,
mai mult decât raliul vieții.
Ai fost un om —
dar ce om!
Și mie, celui ce ți-a fost prieten,
îmi rămâne doar să te port mai departe,
într-un loc unde timpul nu mai bate gongul,
ci doar inima.
Te caut în aerul greu de acum,
te regăsesc în tăcerile care dor,
și îți mulțumesc că ai fost,
că ai fost așa cum nimeni altcineva n-a mai fost:
Mihai Leu.
Ne vedem, prietene,
într-o dimineață fără final,
unde nici cancerul, nici oboseala, nici pământul
nu mai pot învinge”, a transmis fostul parlamentar de Hunedoara, Cosmin Nicula.

Trupul lui Mihai va ajunge miercuri seara la Hunedoara, orașul pe care l-a iubit ne­spus, fiind depus în Sala Teatrului din Piața Ferdinand. Înmormântarea va avea loc vineri la ora 12:00, a anunțat soția campionului, Anna Leu.  (S.P.)

Această prezentare necesită JavaScript.