Mintea românului
Un studiu recent al IRES, legat de percepţii ale românilor privind morala şi religia, scoate la iveală câteva rezultate extrem de interesante, folositoare în a înţelege atitudini.
Unul din aceste rezultate este acela că doar 24 la sută dintre cei întrebaţi regretă des şi foarte des anumite lucruri pe care le-au făcut, o treime au extrem de rar regrete faţă de ceea ce fac, iar unul din 10 români nu regretă nimic. Cu alte cuvinte, jumătate dintre români nu au probleme de conştiinţă atunci când dau cu oiştea-n gard. Dacă stăm bine să ne gândim, cu glumeţ cinism, cam aici găsim electoratul ce merge constant la urne. Şi atunci ne luminăm brusc, înţelegând de ce aceiaşi politicieni fără coloană vertebrală şi ştiinţă de carte sunt realeşi, în ciuda faptului că nu se ţin niciodată de promisiuni: cei care i-au ales, chiar dacă au trăit mai prost, nu au regretat alegerea făcută şi nu li s-a părut stupid să aleagă la fel din nou.
Un alt rezultat, care devine tulburător, în condiţiile în care consider că măsoară bine mitomania multora dintre noi, spune că 95 la sută dintre români şi-ar da viaţa pentru un membru al familiei, iar 48 la sută şi-ar da viaţa pentru ţară. Mi-e clar că aici românul nu a răspuns sincer la întrebări. Am să explic de ce cred asta. Dacă stau să cuantific cazurile pe care le-am urmărit, ca jurnalist, de-a lungul anilor, cele citite în articolele colegilor, plus cazurile pe care le ştiu din trecerea prin viaţă, cazuri în care copiii şi-au bătut sau ucis părinţii şi viceversa, cazuri în care fraţii şi-au luat viaţa cu coasa pentru o palmă de pământ moştenită, cazuri în care părinţii şi-au siluit copiii, cazuri în care mamele şi-au aruncat copiii la tomberon, procentul acela de 95 la sută devine ţintă extrem de îndepărtată. De asemenea, doar uitându-mă în jur, vorbind cu oamenii, citind, observând americanizarea prostească a tinerei generaţii, multiplicarea visului de a pleca departe de România, cei 48 la sută români care şi-ar da viaţa pentru ţară ar putea face parte doar dintr-un vis frumos al unei patrii teoretice.
Să mai notăm un rezultat pe care nu-l voi comenta, el fiind suficient de amuzant prin propriul conţinut: principalele teme pe care trebuie să le abordeze Biserica ar fi, în mintea românului, infidelitatea, problemele lumii a treia, discriminarea rasială, ecologia şi problemele de mediu!
