Mihai Constantin Ranin, sau un om care merită apărat

În România, valoare are zicala cu capra vecinului, inclusiv în formula ei extremă – să moară vecinul, să-i iau eu capra. Foarte rar se întâmplă să existe vorbe bune pentru cineva, pentru că de obicei, este mai profitabil să dai cu pietre.
De curând, într-un ziar din Valea Jiului, a apărut un articol care, după regulile scrise şi nescrise ale teoriei presei, se numeşte tendenţios. Nu discut motivele, nu am toate datele. Atacul a fost lansat împotriva regizorului Mihai Constantin Ranin, director artistic al Teatrului de Artă din Deva, şi conţine o serie de „dezvăluiri” – cuvânt devenit şi el desuet, prin asociere cu orice nimic.
Aş dori să fiu corect înţeles. Nu-mi trece prin cap să contest libertatea presei sau a unui jurnalist anume, de a scrie despre orice sau oricine, chiar şi tendenţios. E un defect al presei, dar se întâlneşte des, iar corectarea sa ţine de calibrul jurnalistului. Prea des mi s-a întâmplat, ca ziarist, să fiu contestat cu argumente de tip „aşa vreau eu” şi să fie sugerată ideea conform căreia nu ar trebui să am opinie, pentru că nu convine nu ştiu cui. Nu voi cădea deci în aceeaşi capcană.
Ceea ce doresc acum este să exprim şi un alt punct de vedere în legătură cu regizorul Mc Ranin, a cărui venire în Deva mi s-a părut benefică pentru un oraş a cărui viaţă culturală este dusă înainte, mai ales cu mult entuziasm, instituţiile fiind mult prea absente. Mi-a plăcut modul său de a gândi – înainte de a fi o clădire renovată, Teatrul trebuie să fie un spaţiu viu, însufleţit prin jocul actorilor şi multitudinea experimentelor, prin legătura cu publicul său şi în general, cu intelectualitatea oraşului. Mi-a plăcut „plierea” sa pe spiritul art nouveau şi faptul că înţelege. Nici nu se putea altfel, dacă vom avea curiozitatea să vedem unde a performat.
Vă mărturisesc că de ani buni intelectualitatea Devei este retrasă desconsiderată fiind. Îşi găseşte un număr redus de posibilităţi de a relaţiona, nu neapărat din elitism, ci pentru că tendinţa de a merge spre manele este mai tentantă şi mult mai profitabilă electoral. „Ăştia gândesc…” se exprima nemulţumit şi dispreţuitor, acum vreo trei-patru ani, un lider politic local, căutându-şi bazinul electoral în alte direcţii. În acest context, activitatea de artist a lui Mc Ranin este salutară. Pentru un oraş din ce în ce mai lipsit de oameni experimentaţi în astfel de domenii, acceptul său de a răspunde solicitării de a prelua conducerea artistică a teatrului din Deva este de apreciat, iar situaţia sa, aproape singulară. Prietenii ştiu de ce…