Jurnal de campanie (V)
Ce mai fac, ce mai zic principalii protagonişti ai acestei campanii electorale pentru preşedinţia României?
Gândindu-se probabil, că în această bătălie pentru Cotroceni, fiecare vot adunat în dreptul tău contează, Mircea Geoană, pe care cei mai mulţi îl consideră principalul contracandidat al lui Traian Băsescu, a semnat ieri două protocoale de susţinere a sa în alegeri. Primul a fost semnat de PSD cu PIN. Referitor la acest protocol, chiar nu ştiu câte voturi va primi Mircea Geoană de la membrii acestui partid? Un partid pe care însuşi fondatorul său, Cosmin Guşă, l-a părăsit şi care, în afară de simpatica doamnă Şandru, rămasă preşedintele formaţiunii amintite, nu ştiu dacă mai are atâţia membri cât să umple un microbuz.
Al doilea protocol de susţinere, l-a semnat, tot ieri, Mircea Geoană, în numele PSD, fireşte, cu Blocul Naţional al Revoluţionarilor, asociaţie condusă de controversatul Dorin Lazăr Maior, care, cu acest prilej, l-a asigurat pe candidatul PSD că „marea majoritate a revoluţionarilor se vor transforma în nişte agenţi electorali foarte puternici”. S-ar putea ca Mircea Geoană să adune de la revoluţionari mai multe voturi decât de la membrii PIN, dar nu ştiu cât de puternici agenţi electorali pot fi aceştia.
Nici preşedintele Băsescu nu stă liniştit la Cotroceni în aceste zile, ci bate şi el ţara în lung şi-n lat. Şi declară câte-n lună şi în stele, ca toţi ceilalţi candidaţi. De exemplu, într-un interviu apărut ieri, Traian Băsescu a declarat că opţiunea sa rămâne valabilă, ca şi în 2004 şi în 2008, să formeze un guvern de dreapta, având în componenţă PDL şi PNL, dar cu condiţia ca premierul să nu fie liberal. Şmecher domnul preşedinte, ca de fiecare dată. Se gândeşte că prin această declaraţie îi va seduce pe liberali, pentru a-i da voturile în turul doi, în caz că se va confrunta cu Mircea Geoană. Oare chiar atât de naivi îi crede Traian Băsescu pe liberali, încât aceştia să uite că, atât în perioada 1996-2000, cât şi în 2000-2008, el a fost cel care a spart guvernele de dreapta? Adevărul, cred, este unul singur. Pe Traian Băsescu îl doare-n şpiţ că-i guvernul de stânga, de dreapta sau de stânga- dreapta, cum a fost Guvernul PSD-PDL, condus de Emil Boc. Actualul preşedinte vrea, de fapt, să aibă un guvern care să-i fie aservit total. Ai cărui miniştri, începând cu premierul, să răspundă numai la comanda lui, pe care să-i urecheze sau să-i mângâie pe creştet, în funcţie de toanele în care se află el, cârmaciul naţiunii.
