Iulius Cezar a construit un pod peste Rin pe care l-a dărâmat în 18 zile. Povestea s-a repetat de două ori

În anul 52 î.Hr., Iulius Cezar (foto) înce­pu­se deja cucerirea Galiei. La acea vreme, granița de est a noilor provincii era situată pe Rin, fapt extrem se a­van­tajos pentru duș­manii Romei. Triburile ger­mane de pe partea estică a râului au lansat incursiuni spre vest, având protecția oferită de această gra­ni­ță naturală, fără să se gândească cu adevărat la puterea Imperiului Roman, scriu cei de la Monden.

Cea mai bună opțiune
Pe cealaltă parte a râului existau și triburi aliate cu Roma, ca Ubianii. Aceștia i-au oferit nave maritime lui Cezar pentru ca trupele acestuia să traverseze râul și să atace triburile germane, însă marele conducător a refuzat. Conștient de puterea pe care o are, Iulius Cezar a decis să cons­truiască un pod peste Rin. Chiar dacă ar fi fost mai simplu și mai rapid traversarea cu ajutorul navelor, con­du­cătorul avea un plan mai bun. Fă­când acest pod, el ar demonstrat nu numai sprijinul său pentru aliații ubi­eni, ci și ca­pa­citatea Romei de a trece ori de câte ori dorea peste gra­niță. De aseme­nea, el considera că va­sele sunt nesi­gu­re, un pod fiind cea mai bună op­țiune. Con­struc­ția a fost realizată între orașele Andernach și Neuwied de astăzi, în aval de Koblenz. Aici adân­cimea râului ar fi de până la 9 metri, mult mai avantajos pentru con­strucție fată de alte zone. Turnurile de veghe au fost ridicate pe ambele maluri pentru a proteja intrările împotriva inamicilor sau a atacurilor. 40.000 de soldați ai lui Iulius Cezar au lucrat la construirea podului. În doar 10 zile acesta a fost ridicat pe grinzi duble de lemn care au fost aruncate în albia râului având o piatră uriașă și grea așezată pe ele ca pe o măciucă. Sistemul de cons­trucție a asigurat că, oricât de mare ar fi fost debitul apei, podul va ră­mâne în picioare. Se estimează că lungimea acestui pod ar fi putut fi între 140 și 400 de metri, iar lățimea acestuia între 7 și 9 metri.

Atacul, dărâmarea podului și construirea unuia nou
Odată ce podul a fost terminat, Iulius Cezar a traversat cu trupele sale către cealaltă mal. Acolo Ubianii, aliații săi, îl așteptau. Dușmanii din celelalte triburi s-au retras în est, în așteptarea sosirii sale. La aflarea acestei vești, marele conducător a distrus câteva sate, iar pentru că nu avea cu cine purta o bătălie a decis să se întoarcă. Iulius Cezar a mai decis însă ceva. După ce a traversat podul înapoi spre Roma, a ordonat soldaților să îl dărâme în urma lui. Totul durase doar 18 zile.
Doi ani mai târziu, istoria s-a repetat. În apropierea locului unde fusese construit primul pod, la aproximativ 2 kilometri spre nord (posibil lângă actualul Urmitz), Iulius Cezar a construit un al doilea. De data aceasta nu au mai fost relatate detaliile construcției, însă și de această dată construcția a durat tot câteva zile. Soldații au depus un efort extrem de mare pentru realizarea acestuia în cel mai scurt timp. Istoria pare să se repete, cu mici diferențe. Dușmanii Imperiului Roman, văzând din nou trupele romane venind spre ei, s-au retras din nou în est, abandonându-și satele. Au decis să se ascundă în păduri pentru a scăpa de furia soldaților inamici. Iulius Cezar face din nou cale întoarsă în Galia și ordonă din nou distrugerea podului. De data aceasta însă lucrurile se schimbă puțin. Soldații au doborât doar capătul care atingea țărmul estic, ridicând turnuri de apărare pentru a proteja restul podului.

Urmările deciziilor luate de Iulius Cezar
Strategia lui Iulius Cezar a avut efectul dorit de marele conducător. A demonstrat cât de impunătoare este puterea Romei și capacitatea ei de a traversa Rinul după bunul plac în orice moment. Să construiești două poduri pe care să le dărâmi la puțin timp după terminare nu este un lucru de ignorat. Iulius Cezar a asigurat granițele Galiei, iar fapta sa a garantat liniștea timp de câteva secole. Mulți ani mai târziu, peste Rin au fost construite poduri permanente. Ele au fost amplasate în Castra Vetera (Xanten), Colonia Claudia Ara Agrippinensium (Colonia), Confluentes (Coblenz) și Moguntiacum (Mainz). Rămășițe din primul pod construit de Iulius Cezar au fost descoperite de arheologi la sfârșitul secolului al XIX-lea în zona Andernach-Neuwied. Din păcate, locația unde podul a fost amplasat nu a putut fi stabilită cu exactitate.