ÎNTRE CER ŞI PĂMÂNT. Tributul necredinţei

1 iulie 2019 | Adauga un comentariu | Publicat in: Educatie si cultura

Valentina Mureşan

Viaţa ne dă, viaţa ne ia!
Suntem cele mai iubite fiinţe de pe pământ, pentru că Dumnezeu, din dragostea Sa nemărginită faţă de oameni, ne-a înzestrat cu tot ce aveam nevoie, să trăim frumos şi bine. Doar că noi n-am luat doar ce ne-a dat Dumnezeu, ci am considerat că putem lua şi ceea ce ne oferă diavolul. Am povestit în articolele anterioare, ce e de la Unul şi ce este de la celălalt. Trimişi fiind, pe pământ, ne trezim de-o dată zei sau zmei şi nu mai facem diferenţa! Bun găsit, tuturor! În acest articol, am să vă povestesc de ce cred eu că pătimim.
Una dintre cele mai nefaste sincope comportamentale ale oamenilor este ASCULTAREA! Noi nu mai ştim să „căscăm gura“ şi urechile. Practic, nu ne mai interesează nimic din ce spun cei din jurul nostru, care ne vor binele şi, mai grav, nu-L mai auzim deloc, pe Dumnezeu. Când cineva spune că Dumnezeu cere de la el ceva, îl privim ca pe un nebun, ca pe un ciudat, fără să ne punem problema, dacă nu cumva cei ciudaţi suntem noi, cei care nu vorbim cu Dumnezeu despre nimic…
La naştere venim pe pământ cu toate drepturile divine: în dragoste, în dreptate, în bani, în credinţă etc. Dar mai venim şi cu două mari coordonate: misiunea personală şi lecţia de viaţă pe care trebuie să o învăţăm. De curând am descoperit că lecţia mea de viaţă este răbdarea… şi conspectând adânc interiorul meu, mi-am dat seama că cele mai grave greşeli le-am făcut, tocmai pentru că n-am avut răbdare. Şi atunci, pe cine să învinuiesc eu? Pe Dumnezeu? Practic şi corect este să mă învinovăţesc pe mine, pentru început, pentru că n-am înţeles mai de mult şi în altă ordine de idei, pentru că ştiam legile universului şi le-am trecut cu vederea. Ca să înţelegeţi mai bine ce vreau să spun, am să vă fac o comparaţie, plastică ce-i drept, dar care vă poate fi de folos. Imaginaţi-vă că fiecare dintre noi suntem o baterie. La naştere suntem o baterie încărcată la maximum şi conectată la sursa supremă de energie, adică la Dumnezeu. În timp, creştem, învăţăm lucruri, de la părinţi, de la cei din jur, de la şcoală etc. Ni se inoculează comportamente, ideologii, cutume. Dar nimeni nu ne spune să nu ne deconectăm de la sursa corectă! Apoi, în timp, folosim curentul din bateria care suntem, în diverse situaţii: ne împrietenim cu oameni secătuiţi de energie, care preiau conştient sau nu, din energia noastră, facem greşeli de viaţă şi suferim în urma lor, ne îndrăgostim de cine nu trebuie şi ne perpelim ca peştele pe uscat, facem meserii care ne aduc insatisfacţii, uneori chiar păcălim viaţa, angajându-ne la stat şi… stăm! Acest „stat“ este una dintre cele mai grave greşeli şi una dintre cele mai mari pierderi de energie. Alte situaţii sunt cele în care ne pierdem energia în certuri, procese, poate căsnicii ratate, copii cu deviaţii grave de comportament, alianţe politice care ne aduc bani, dar ne scad vertiginos curentul din baterie, iar exemplele pot continua la nesfârşit. Apoi ne trezim că ceva nu mai funcţionează, ceva ne scade randamentul, că nu mai avem bani, că divorţăm, că suntem daţi în judecată, că ne pierdem job-urile, sau alte formă de plată, ca să nu mai vorbesc de decese din rândul celor dragi. Şi instant, vrem curent. Doar că, nu mai găsim sursa corectă… Uneori băgăm degetele în priză şi ne pârlim mai grav, alteori ne conectăm la altă tensiune şi nu băgăm de seamă că am ars complet instalaţia. Dar nici nu ne trece prin cap să ne întoarcem la energia benefică şi să ne reconectăm la ea. În articolul următor am să vă vorbesc despre cum ne reconectăm, pentru cei ce au înţeles cele de mai sus. Acum însă, am să vă spun câteva vorbe despre cum pierdem din suflet şi din drepturile divine. Toate greşelile pe care le facem, uneori conştient, alteori nu, se contabilizează în contul vieţii noastre. În Scriptură se spune că păcatele care nu se şterg, adică singurele păcate pentru care nu suntem iertaţi, sunt cele făcute împotriva Duhului Sfânt. Doar că… nu ni se spune care sunt acelea. Şi atunci trebuie să mergem pe deducţie. Pentru că Biblia este un ghid de viaţă, ce trebuie abordat cu chibzuinţă şi deducţie! Duhul Sfant este cel dătător de viaţă, iar greşelile pe care le putem face şi nu ne vor fi iertate, sunt cele împotriva vieţii. Şi iată un alt subiect bun de discutat! Pentru că aici vorbim atât de viaţa celor din jur, cât şi de viaţa noastră, despre viaţa celorlalte vieţuitoare, dar şi despre plante. Practic, tot ce înseamnă viaţă! Şi atunci, vă întreb, aveţi idee câte păcate care nu ne vor fi iertate avem? Realizaţi pentru câte lucruri pătimim? Gândiţi-vă la cele mai simple: când am vorbit de rău pe cineva şi el nu era de faţă, când am luat locul cuiva, sau l-am privat de un lucru. Poate am înjurat pe cineva, sau l-am blestemat, poate am pricinuit supărări sau am băgat zâzanie în familii, uneori chiar spre amuzamentul nostru… Dar putem face greşeli şi faţă de noi înşine, care tot împotriva Duhului Sfânt (din noi) le facem. Până şi o operaţie, sau scoaterea unui organ, este o pierdere din energia noastră.
Dar toate acestea şi multe altele ne vor îndepărta de sursa de energie. Iar acest lucru ne îndepărtează, practic şi faptic, de Dumnezeu! Nici nu mai realizăm cât de puţină credinţă zace în noi, iar puţina noastră credinţă este tributul nefericirii noastre!
Până săptămâna viitoare…
ALEGEŢI SĂ TRĂIŢI CU DETAŞARE, BUCURÂNDU-VĂ DE VIAŢĂ!

Loading...

Scrie un comentariu

stiri si ziare
Citește articolul precedent:
Gruparea hoţilor din locuinţe, destructurată de poliţişti

Duminică, 30 iunie, poliţişti din cadrul inspectoratelor de poliţie judeţene Constanţa şi Mureş, sprijiniţi de poliţişti din Cluj, Timiş, Alba...

Tâlharul din Deva rămâne după gratii

Un recidivist din Deva a fost arestat preventiv de magistraţi în urma unei acţiuni a poliţiştilor Biroului Investigaţii Criminale Deva,...

Absolvent de liceu, găsit spânzurat în pădure

Tragedie în localitatea Petrila, după ce un tânăr de doar 18 ani a fost găsit spânzurat într-o pădurice, într-o zonă...

Închide